Irina Vlah, liderul Partidului Republican „Inima Moldovei”, a mers astăzi la Ministerul Finanțelor pentru a discuta cu ministrul Andrian Gavrilița. Ea a spus că oficialul i-a propus recent să meargă la minister cu propunerile sale, în loc să se adreseze prin intermediul postărilor video.
„Ei bine, astăzi am venit – cu soluții concrete despre cum pot fi protejați oamenii de creșterea bruscă a impozitului pe proprietate după reevaluarea locuințelor. Însă invitația s-a transformat într-o dispariție suspectă a ministrului.
La intrare, angajata de la pază a luat legătura cu recepția. Mi s-a spus să aștept puțin, că cineva va coborî să mă conducă la ministru. Angajații ministerului care treceau pe lângă mine mă salutau politicos, dar de la recepție nu cobora nimeni. Probabil, sus se decidea în grabă ce să facă. Au trecut 25 de minute. Am rugat să se verifice din nou când va coborî cineva. Paza a sunat de cinci ori la recepție, dar acolo deja nu mai răspundea nimeni.
În acel moment, în clădire a intrat secretarul de stat Ion Gumene. S-a mirat să mă vadă și a promis că va clarifica de ce secretara Anna nu răspunde. După cinci minute s-a întors și mi-a spus că ministrul, de fapt, nu este acolo. L-am întrebat: cum nu este, dacă tocmai mi s-a spus că mă va primi? Răspunsul a fost în stilul „nu știu, nu este, a plecat”. Atunci mi-a devenit totul clar și i-am transmis propunerile domnului Gumene”, a relatat ea.
Politiciana a menționat, adresându-se ministrului: „Așadar, domnule Gavriliță, nu ați avut curajul pentru discuția la care chiar dumneavoastră m-ați invitat. Am transmis propunerile mele concrete despre cum pot fi protejați oamenii de acest șoc financiar prin intermediul domnului Gumene. Sper că veți avea suficientă responsabilitate să le analizați și să luați deciziile corecte în interesul cetățenilor”.
Irina Vlah, totodată, a publicat adresarea sa, cu propuneri, pe care o pregătise pentru ministrul Finanțelor:
„Adresare către Ministrul Finanţelor, Adrian Gavriliţă.
După cum bine cunoaşteţi, în ultimele luni am venit cu mai multe demersuri şi expuneri publice ca urmare a situaţiei create după amplul proces de evaluare şi reevaluare a valorilor cadastrale a imobilelor. Am făcut acest lucru, fiind sesizată de cetăţeni, care sunt îngrijoraţi de faptul că, în rezultatul acestui proces, va creşte povara fiscală şi mulţi se tem că pur şi simplu nu-i vor face faţă. Nu mă voi opri şi de această dată la calcule concrete – le-am expus anterior şi ele într-adevăr arată că lovitura ce va fi aplicată oamenilor va fi una simţitoare. Şi aici nu vorbim doar de impozitul imobiliar, dar şi de impozitul pe creştere de capital, achitat ca urmare a tranzacţiilor imobiliare şi care acum va creşte simţitor, şi de valoarea taxei de stat, calculată în procente din valoarea tranzacţiilor imobiliare, şi de aşa-numitul impozit pe lux, pe care ar putea ajunge să-l plătească oameni cu locuinţe obişnuite, departe de a putea fi considerate de lux. Repet: toate aceste calcule eu le-am făcut şi le-am prezentat public şi nu e cazul să le mai invoc o dată, mai ales că, indiferent de ce declaraţi public, sunt sigură că le-aţi făcut şi dvs. şi cunoaşteţi foarte bine ce undă de şoc va lovi populaţia ca urmare a evaluării şi reevaluării imobilelor. Scopul meu este nu să vă demonstrez dacă Guvernul trebuia sau nu trebuia să facă reevaluarea şi evaluarea imobilelor – scopul meu este să vă conving să adoptaţi un set de măsuri în stare să atenueze lovitura grea pe care o vor primi cetăţenii.
Stimate Dle Ministru! Dvs. nu o dată aţi declarat că Guvernul nu a urmărit scopul de a câştiga bani suplimentar la buget de pe urma acestei evaluări şi reevaluări. Urmând logica declaraţiilor Dvs., vin cu o serie de propuneri concrete: Prima – anulaţi sau instituiţi un moratoriu pentru câţiva ani la plata impozitului pe creştere de capital în cazul tranzacţiilor imobiliare. A doua – plafonaţi taxa de stat achitată în cazul tranzacţiilor imobiliare la valoarea medie care era până la momentul reevaluării imobilelor. A treia – anulaţi sau instituiţi un moratoriu de câţiva ani la plata aşa-numitului impozit pe lux, pe care acum riscă să-l achite chiar şi oamenii cu locuinţe modeste, dar reevaluate la preţuri exagerate.
De asemenea, vă propun să studiaţi practica altor ţări europene în acest domeniu. Dacă veţi face acest lucru vă veţi convinge că o mulţime de ţări europene, în genere, nu au impozit pe imobile. Mai ales în cazul în care o familie deţine o singură proprietate. Oamenii nu trebuie să achite impozite pentru ceea ce nu le aduce venit. Ei au o locuinţă poate moştenită sau poate cumpărată cu mare greu, care nu le aduce venit, ci reprezintă locul unde trăiesc. De ce trebuie să fie impozitaţi acei care şi aşa abia de-şi duc traiul de azi pe mâine?! Impozitaţi doar operaţiunile ce aduc venit, aşa cum fac multe ţări europene. Astfel, unele stare nu au impozit pe imobile, dar percep o taxă anume la tranzacţiile de vânzare-cumpărare a imobilelor. Deci, omul achită atunci când obţine venit şi îşi poate permite acest lucru. În unele ţări nu se achită impozite pe imobile, dar se achită taxe pe chirii. Dacă omul oferă un spaţiu imobiliar în chirie şi are venit, poate să-şi permită să achite o taxă anume. Dacă nu are venit – nu are rost să-l impui să achite acest impozit. Alte ţări au impozit pe proprietate doar în cazul terenurilor agricole, dar nu şi a imobilelor. Vă propun să studiaţi exemplele unor astfel de state europene ca: Malta, Italia, Cipru, Cehia, Liechtenstein, Estonia, Ungaria etc. Sunt ţări care se gândesc la cetăţenii lor şi noi ar trebui să le urmăm exemplul.
De asemenea, vă propun să examinaţi şi exemplul altor ţări în ceea ce ţine de aplicarea aşa-numitului impozit pe lux şi cel mai relevant în acest sens ar fi exemplul României. Astfel, în ţara vecină, impozitul pe lux se aplică locuinţelor mai scumpe de 500 000 euro. Apropo, din 2026 acest impozit constituie 0,9% (până acum era de 0,3%) şi se calculează din suma ce depăşeşte valoarea de 500 000 euro.
Stimate Dle Ministru! Există o mulţime de posibilităţi pentru a proteja cetăţenii de şocul pe care-l va genera evaluarea şi reevaluarea imobilelor, inclusiv din punct de vedere al consecinţelor de ordin fiscal. Dacă cu adevărat ţineţi la cetăţeni şi nu priviţi la procesul menţionat mai sus ca la o sursă de îmbogăţire a statului pe seama creşterii poverii fiscale pe cetăţeni, examinaţi cu mare atenţie propunerile mele şi luaţi deciziile ce se impun. Soluţiile sunt la suprafaţă – trebuie doar să aveţi dorinţa de a le implementa.”
