Pe final de an, redacţia noastră a decis să o provoace pe politiciana Irina Vlah la un alt fel de interviu – nu despre activităţi politice curente, evenimente, declaraţii, dar despre impresii, concluzii, dorinţe.
Dna Vlah, de când sunteţi în politica de nivel republican, aţi trecut prin mai multe experienţe dure. După aceasta, mai rămâne valabilă afirmaţi dvs., care e şi titlu cărţii pe care aţi publicat-o, „Profesia mea este politica”?
I.V.: Da. Cine a spus că o profesie implică doar lucruri bune, pozitive? Da, profesia mea rămâne în continuare politica şi, chiar dacă am trecut prin experienţe cu adevărat dure, cum aţi spus dvs., nu renunţ la acele obiective pe care mi le-am asumat anterior şi pe care le-am declarat public.
Ce vă place cel mai mult în politică?
I.V.: Comunicarea cu oamenii şi spiritul de echipă. Sunt lucruri pentru care chiar se merită să şi mai suferi uneori. Pentru nimic în lume nu aş putea renunţa la comunicarea cu oamenii. La fel, voi continua să consolidez echipa pe care am onoarea să o conduc şi împreună cu care vom munci pentru a realiza obiectivele stabilite. Aceste două lucruri sunt baza tuturor activităţilor pe care le desfăşor.
Ce nu vă place cel mai mult în politică?
I.V.: Trădarea şi dezmăţul. Le-am resimţit din plin pe ambele chiar în acest an. Şi am înţeles un lucru: unii dintre acei care se cred politicieni mari şi tari, nu au nici un fel de principii şi sunt gata de orice pentru a-şi atinge scopurile înguste pe care le au la un moment dat. Aceşti oameni sunt extrem de periculoşi şi locul lor nu e în politică. Atâta timp cât ei vor face politică, politica va fi percepută de oameni ca o activitate perversă, murdară.
Cum reacţionează apropiaţii dvs. la activitatea politică pe care o desfăşuraţi?
I.V.: Diferit. Fiica mă susţine şi face parte din echipa pe care am onoarea să o conduc. Mama retrăieşte mult, pentru că vede ce înseamnă să faci politică în Republica Moldova şi înţelege riscurile ce mă ameninţă. Fratele meu a avut şi e sigur că încă poate avea de suferit de pe urma implicării mele în politică. Spun acest lucru în premieră şi cu un mare regret: noi nu comunicăm deja de câţiva ani, anume din cauza că el are de suferit de pe urma faptului că m-am implicat în politică. Sper că va veni o zi când toate aceste momente dureroase pentru mine vor fi depăşite, vor rămânea în trecut şi eu şi fratele meu vom reveni la relaţia bună pe care am avut-o anterior.
În ce condiţii aţi putea renunţa la politică?
I.V.: Aş putea renunţa, dacă voi simţi că ceea ce fac eu nu mai este necesar oamenilor. În alte condiţii, renunţarea la politică ar însemna trădarea oamenilor care îşi pun anumite speranţe în activitatea mea şi a colegilor mei. La fel, aceasta ar însemna trădarea principiilor pe care le avem, dar şi a obiectivelor stabilite.
Dar cineva din politicieni ar putea să vă determine să renunţaţi la politică?
I.V.: Exclus! Dacă cineva din politicieni crede că mă poate determina să mă retrag din politică, le transmit şi pe această cale mesajul meu: renunţaţi, căci nu veţi reuşi. Pentru mine în politică contează oamenii, principiile, valorile şi obiectivele stabilite, iar dorinţele ascunse ale unor politicieni nu mă interesează deloc.
Ce fel de politică v-aţi dori să fie în Republica Moldova?
I.V.: O politică corectă, făcută de politicieni oneşti. O politică axată pe interesele reale ale oamenilor, dar nu pe interese partinice sau personale înguste. O politică în care trădarea şi dezmăţul să nu-şi aibă locul. O politică bazată pe lege, pe principii clare şi pe valori autentice. O politică conform aşteptărilor oamenilor.
Chiar credeţi că aceste obiective pot fi realizate?
I.V.: Nu doar cred, ci şi sunt decisă să lupt ca toate cele menţionate să devină realitate!
