Fostul Procuror General, ex-candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, constată că tăcerea autorităților e prea lungă ca să fie întâmplătoare și nu e apărare, ci e recunoaștere, e complicitate, fixată documentar.
Două luni. De când am aflat, pe surse, că în Republica Moldova au fost eliberați, în liniște, interlopi condamnați pe viață pentru crime deosebit de grave.
Ce a urmat? Nimic. Nicio listă, niciun nume. Niciun raport sec sau reacție instituțională convingătoare. Nici măcar un simulacru de comisie parlamentară sau dosar penal. Nici urmă de indignare ONG-istă. Nimeni nu răspunde, pentru că nimeni nu întreabă. Doar tăcere strategică și o guvernare invizibilă.
Au promis transparență, reformă și toleranță zero la corupție, dar s-au ascuns după sărbători, mizând că societatea va uita. Doar că tăcerea asta e prea lungă ca să fie întâmplătoare. Și nu e apărare. E recunoaștere. Și complicitate. Fixată documentar, susține Alexandr Stoianoglo.