De anul trecut, Ramona Strugariu a început o nouă etapă profesională în Republica Moldova, în calitate de directoare a Institutul Național al Justiției, una dintre cele mai importante instituții publice din domeniul justiției. Ea face naveta între Bruxelles și Chișinău și conduce instituția responsabilă de formarea magistraților.
„Am rămas cu un gust amar după ultimele experiențe din România, în zona politică. De cel puțin un an primisem, în mod repetat, invitații din partea unor oameni din Republica Moldova să sprijin, într-un fel sau altul, parcursul european al acestei țări – de la nivel guvernamental până la societatea civilă. Mesajul acesta a venit din multe direcții. Postul pe care îl ocup acum a fost, într-un fel, o coincidență: era scos la concurs în mod repetat. M-am înscris, am câștigat, iar experiența este foarte interesantă, dar și foarte diferită de ce am făcut până acum.”, declară Ramona Strugariu pentru Revistei CARIERE
Fosta europarlamentară spune că primul contrast major l-a simțit odată cu implicarea directă în sistem:
„Ca europarlamentar am fost vicepreședinta delegației pentru Republica Moldova și am monitorizat reformele din justiție. Dar când intri în «bucătăria» internă – când înțelegi ce e de făcut, cu ce continuitate și cu ce resurse – perspectiva se schimbă radical.”
Ea descrie diferența dintre sisteme ca fiind una de voință:
„Să fii într-un sistem cu resurse puține, dar cu voință reală de a rezolva problemele și de a împinge lucrurile înainte, este un contrast puternic. După experiența din România – unde existau resurse, expertiză și bani, dar poate mai puțină voință – aici am fost plăcut surprinsă să văd câtă determinare există pentru stat de drept, justiție corectă și parcurs european. Nu doar declarativ, ci în mod real.”
Procesul de reformă este unul intens și complex:
„Sunt multe planuri la care trebuie să fii atent: unele țin de consolidarea capacităților instituționale, altele de livrabile imediate, de care depinde dacă Republica Moldova este sau nu în lumea europeană. Emoțiile sunt mari atunci când iei decizii strategice și înțelegi că încă se caută oamenii potriviți pentru aceste schimbări.”
În același timp, provocările nu lipsesc:
„Salariile mici și demotivarea există, dar nu sunt definitorii. Oamenii din Republica Moldova, dacă îi întrebi ce fac, nu spun «bine». Spun: «Muncim». Și o spun natural, uneori cu zâmbetul pe buze.”
Despre societate, mesajul ei este unul clar:
„Există oboseală și frustrare, pentru că unele lucruri întârzie. Sistemul de justiție trece prin transformări majore – un proces de curățare și măsuri de integritate, cu impact dur. Dar oamenii nu se dau bătuți. Știu foarte clar că obiectivul lor este Uniunea Europeană și nu se abat de la acest drum. Este o națiune cu o forță și o demnitate absolut impresionante.”
