Ce putem spune de strategiile electorale ale PCRM? Din comportamentul de până acum, scrie Lilian Negură în ediţia de astăzi a Jurnalului de Chişinău, distingem următoarele tactici prin care formaţiunea condusă de Vladimir Voronin ţinteşte să-şi atingă obiectivele strategice:

1. Utilizarea tuturor pârghiilor statului pentru a discredita capacitatea partidelor de opoziţie de a guverna. Aceasta se face prin distribuirea inechitabilă, în funcţie de culoarea politică, a resurselor destinate institutuţiilor (pentru a crea un contrast, care să la vedere înrăutăţirea condiţiilor economice din instituţiile controlate de opoziţie), blocarea activităţii normale a acestor instituţii (pentru crearea imaginii de incompetenţă), divizarea coaliţiilor din consiliile locale formate din partidele de opoziţie (pentru a crea imaginea de haos), crearea unor pretexte pentru urmărirea penală a reprezentanţilor acestor partide (pentru a le induce o imagine de persoane corupte) etc.

2. Utilizarea instrumentelor de stat disponibile pentru a mări capacitatea de persuasiune a PCRM. Aceasta se face prin mărirea capacităţilor de difuzare pentru mediile controlate (acordarea de licenţă, lărgirea ariei de acoperire, mărirea resurselor, atragerea celor mai buni profesionişti etc.) şi reducerea sau limitarea capacităţilor instituţiilor media necontrolate de a difuza informaţii alternative (tentative de lichidare a licenţelor, controale frecvente a activităţii, limitarea accesului la informaţie, hărţuirea reporterilor etc.).

3. Diminuarea capacităţii de recrutare a partidelor de opoziţie (hărţuirea membrilor, coruperea lor, infiltrarea, intimidarea participantilor la activităţi etc.).
Aceste obiective arată că gruparea care conduce PCRM este pregătită să nu respecte regulile de joc cinstit (fair-play) în cadrul campaniei electorale care vine. Această strategie este deloc una onestă, pentru că are ca scop, din start, punerea concurenţilor electorali într-o poziţie start dezavantajoasă faţă de PCRM. Este ca şi cum ne-am pregăti să jucăm şah cu cineva căruia i-am furat figurile importante şi care a rămas doar cu pionii.

În ce măsură este eficientă această strategie necinstită? Scopul ei este, de fapt, oprirea sau diminuarea artificială a trendului negativ în care se găseşte imaginea acestui partid după 8 ani de guvernare. Cu toate acestea, strategia aleasă este una care are efectele scontate doar într-o societate neliberă, unde puterea deţine controlul total, în primul rând asupra mediei. În condiţiile unei societăţi semi-libere cum este Moldova, multe acţiuni din cadrul acestei strategii pot avea, de fapt, un efect opus. Iată doar cateva exemple: hărţuirea dusă până la absurd a reprezentanţilor opoziţiei în organele locale permite opoziţiei să justifice chiar şi propriile eşecuri prin această hărţuire; hărţuirea membrilor simpli ai partidelor opoziţie poate avea un efect mobilizator asupra acestor membri; utilizarea masivă a metodelor „murdare” de luptă politică diminuează credibilitatea argumentelor din discursul său politic; informaţia cenzurată are un efect persuasiv mult mai mare etc.

PCRM încearcă să folosească avantajul pe care îl procură faptul de a fi un partid la guvernare în beneficiul său electoral. Cu toate acestea, modalitatea prin care liderii săi încearcă să facă acest lucru este una care nu ţine seamă de evoluţiile democratice din societate. Această scăpare strategică a PCRM poate să devină un avantaj pentru partidele de opoziţie doar dacă acestea ar avea capacitatea de a reacţiona adecvat la aceste acţiuni, adică profesionist, prin argumente (politice, juridice, economice etc.) şi nu prin discursuri isterice sau manifestări emoţionale neconsistente. Este însă opoziţia capabilă să facă acest lucru?, se întreabă în final autorul articolului din Jurnal de Chişinău.