Cum să nu admitem compromiterea Alianței pentru Integrare Europeană 2

Marţi, 25 ianuarie, unul din cei trei lideri ai coaliţiei de guvernare a lipsit de la coordonarea conţinutului agendei pentru viitoarea sesiune parlamentară. Din calcule a fost scos nimeni altcineva decât incomodul și capriciosul Mihai Ghimpu, în pofida faptului că la întâlnirea Filat-Lupu au fost dezbătute chestiuni ce ţin de actul guvernării, care vizeazează  în mod nemijlocit și echipa liberală, conform angajamentelor politice stabilite inițial, scrie Denis Cenușă pe blogul său.

Detașându-se de la principiile lăudate și consfințite în Acordul privind constituirea AIE-2, premierul Filat a justificat absența lui Ghimpu, argumentând că întâlnirea lui cu Lupu rezultă din interacțiunea directă între puterile în stat, reprezentată la nivel de premier şi preşedinte de parlament/preşedinte interimar, care cumulate împreună exercită actul guvernării. Adițional, pentru a întemeia cazul cu omiterea evidentă a lui Ghimpu, premierul liberal-democrat a anunțat că acesta este plecat din țără.

Totuși, imposibilitatea fizică de a face parte din negocierile pregătitoare pentru ședința legislativului a fost vehiculată ca un argument secundar, accentul fiind pus de către Filat anume pe “lipsa apartenenței” lui Ghimpu la centrele de putere în stat.

Cu certitudine, tandemul Filat-Lupu nu ar fi avut curajul să-l ignore deschis pe irascibilul și excentricul lor “partener” de coaliție, dacă nu ar fi existat acest prilej potrivit. Totodată, trezește nedumerire tăcerea cu care liberalii au lăsat să se petreacă întrevederea respectivă, din moment ce orice apropiere dintre cele două poluri sunt calificate în biroul central al PL drept amenințări sau cel puțin riscuri politice.

Ipoteze pot fi mai multe, dar două sunt mai plauzibile: decizia unilaterală și benevolă a liberalilor de a se retrage de pe scena politică centrală pentru a nu prejudicia mersul negocierilor pentru alegerea președintelui țării, împiedicat de PCRM (posibil cu ajutorul asistenților lui Plahotniuc, fie prin consilierea europeană)  sau aranjamentele strategice PDM-PLDM pentru marginalizarea polului liberal care poate influența negativ aceeași soartă a votării șefului statului.

Perspectiva alegerii președintelui țării este sumbră, odată ce PCRM intenționează pentru siguranță să boicoteze din nou lucrările Parlamentului, iar agravarea situației socio-economice în rândul electoratului, le complică simțitor  lui Filat și Lupu  anturajul pentru realizarea eficientă a campaniei la alegerile locale din acest an.

Pe lângă factorii interni determinați de conjunctura politică și competițiile electorale ciclice, precum și rivalitatea cu PCRM, un alt element substanțial ce joacă rolul de catalizator în luare deciziilor de către exponenții politici de la Chișinău sunt constrângerile și angajamentele față de Bruxelles.

Posibil, dinamica acțiunilor întreprinse de Filat și Lupu vin să demonstreze că noua guvernare de la Chișinău este activă în orice condiții, abținându-se de la înțelegeri politice efemere şi cu o doză mare de artificialitate, bazate pe principii care de fapt nu se realizează în practică.

În unul din articolele precedente, întitulat “De ce Ghimpu a renunţat benevol la funcţia înaltă în stat?!“, am constatat că există o antipatie în amplificare între componentele Alianței, sporită din cauza alegerilor locale și a luptei pentru preluarea șefiei în capitală. Limitarea acțiunilor liberalilor, prin excluderea parțială sau definitivă a lui Ghimpu, ar fi un scenariu avantajos pentru PLDM, dar și PDM – care cel mai mult a fost afectat de pe urma asocierii cu PL și Ghimpu. Astfel, eliminarea liderului liberal poate fi o manifestare a crizei din interiorul coaliției, care continuă să mocnească, fară a fi atenuată în faza sa intensificare.

Pe lângă tentativele lui Filat și Lupu de a acționa în totală independență de poziția lui Ghimpu, conformându-se imperativelor politice de moment (inclusiv de natură europeană), întâlnirea tet-a-tet dintre cei doi demostrează veridicitatea dovezilor menționate în analiza cu privire la documentul de re-editare a AIE, întitulată “Acordul de constituire al AIE-2 – un document fragil şi “anchilozat” , care semnalează zonele nevralgice și fragile ale mecanismelor de funcționare a coaliției de guvernare.

Colegialitatea, încrederea reciprocă, transparența, consensul și spiritul consultativ, constituie organismul valoric al “mașinăriei AIE-2″, vociferat în special de PDM, dar neglijat la aproximativ o săptămână de la publicarea lui (18 ianuarie 2011) și de PLDM. Mai mult decât atât,  formatul întrevederii Filat-Lupu nu se încadrează sub niciun fel în Acordul AIE-2.

Astfel, acțiunile pregătitoare în cadrul Parlamentului vizează participarea tuturor deputaților fracțiunilor membrilor AIE-2. Înainte de toate, tematica centrală cu privire la substanța agendei parlamentare, potrivit prevederilor Acordului invocat, ar intra în competența Consiliului Alianței pentru Integrare Europeană, format din 9 membri, a câte trei persoane din fiecare formațiune, unde rolurile centrale le revin liderilor de partid. În contradicție cu regulile prescrise, subsemnate de cei trei lideri AIE-2, Filat și Lupu au ajuns la un numitor comun, ocolind documentul fundamental al coaliţiei de guvernare şi eliminându-l (in)volunatar pe Ghimpu.

Repetarea acestor practici poate insufla neîncredere între membrii coaliției, pereclitând întregul program de guvernare, în paralel afectând legitimitatea Acordului de constituite și funcționare a AIE, negociat din greu de către partidele de centru-drepta ajunse la cârmuire, apoi salutat de partenerii occidentali. În fine, nerespectarea principiilor elementare pot risipi algoritmele construite de cele trei partide, în corespundere cu care Lupu urmează să fie ales șef de țară, iar Mihai Ghimpu – spicher al Parlamentului.

În continuare, prevenirea compromiterii AIE -2 poate avea loc doar cu condiția amendării Acordului de constituire, confereindu-i flexibilitate, fezabilitate și realism politic.