Au apărut „specialiști” care ne spun nouă că un „copil” de 16 ani e un mucos, un pierde vară fără discernământ, care nu trebuie să voteze sub nicio formă. Cred că aceste concluzii ale pseudo-specialiștilor apăruți peste noapte vin din propriile frustrări, trăite în vremea adolescenței, când ăia mai în vârstă îi tratau cu vreo sudalmă atunci când încercau „să-și bage nasul acolo unde nu le fierbe oala”.

 

Mie nu-mi pasă de frustrările mai vechi sau mai noi ale pseudo-specialiștilor, dar eu știu că în 2005, când abia împlinisem 16 ani, făceam campanie electorală pentru un partid timp de săptămâni de-a rândul. Şi o făceam cu un oarecare succes. La 16 ani cunoșteam programul politic al principalelor partide din țară și, dacă mă trezeai la 4 dimineața, îți puteam recita numele primilor 10 candidaţi din listele a cel puțin 4 partide politice.

 

Mai știu că tinerii care au astăzi 16 și 17 ani (cel puțin jumătate) și-au dorit enorm să poată și ei vota, iar acest lucru nu l-au făcut pentru că era un moft de copil, ci o necesitate pentru a-și face un viitor mai bun.

 

Vă mai spun că în campania electorală din iulie am mers de mai multe ori în localități cu tineri care încă nu făcuseră 18 ani, dar care aveau o dorință și o putere de convingere pe care greu o găsești la un om de orișicare altă vârstă. De cunoștințele sale din domeniul politic nu mai vorbesc.

 

Să vă mai zic că în campania din iulie am întâlnit mii de oameni, de diferite vârste, care nu știau decât de existența PCRM-ului (pe care îl numeau simplu – VARONIN) și a lui Roșca și care mergeau la vot ca vacile la cireadă?

 

Nu știu dacă protestele din aprilie mai merită amintite, deoarece cunoaștem cu toții că cel puțin 10% dintre protestatari erau sub 18 ani.

 

Viitorul aparține tinerilor, iar dacă o fată de 16 ani își poate convinge bunica de 60 să voteze pentru partidul pe care îl susține, de ce nu ar avea și discernământul suficient să aplice ștampila acolo unde trebuie?

0