Zeci de familii din ţara noastră îşi caută zile, luni sau chiar ani rudele dispărute fără urmă. De multe ori, aceste persoane sunt identificate de poliţie în primele săptămâni, dar sunt şi situaţii în care căutările durează. În tot acest timp, cei dragi nu renunţă şi continuă să spere, relatează Moldova 1.



Acum doi ani, fiica Elenei Diaconu din oraşul Soroca a dispărut fără urmă. Cu lacrimi în ochi, femeia povesteşte că ultima oară a văzut-o pe Irina când avea 41 de ani. Aceasta era internată la spitalul raional. În toată această perioadă, nu a încetat să o caute. „La poliţie m-am dus. Au căutat toată pădurea. Când a ieşit din spital nimeni nu ştie, medicii spun că au căutat-o, dar nu au găsit-o”, a declarat Elena Diaconu, mama fetei dispărute.

„Pentru o persoană sănătoasă este natural să stea într-o ambianţă protectivă, unde are acces la acoperiş, la hrană, la înţelegere, la o relaţie socială, la susţinere psihologică”, a relatat Arcadie Astrahan, psihoterapeut.

Astfel, în fiecare an în Republica Moldova zeci de persoane sunt date în căutare. De multe ori, poliţiştii reuşesc să dea de urma dispăruţilor, alţii însă nu se mai întorc niciodată acasă. „Toate aceste probleme se grupează în trei probleme mari. Primul grup de probleme este cel în care sunt vizate persoanele cu pierderea memoriei. Al doilea grup ar fi fenomenul de robie: muncă fizică, robie sexuală, extragerea organelor”, a menţionat Stanislav Cebotari, lector Institutul de Criminologie.

„În mare parte a cazurilor despre care noi suntem informaţi sunt persoanele de la 40 la 80 de ani. Fiind alertaţi, întreprindem măsurile pentru a localiza şi a indentifica persoana. Se poate întâmpla pe timp de noapte, deplasându-se nu cu transportul public, dar pe jos, poate ajunge şi la o distanţă de 20 de km”, a precizat Dorel Nistor, şef-adjunct INSP.

Potrivit oamenilor legii, peste 600 de persoane sunt date dispărute în fiecare an în ţara noastră, iar 98 la sută dintre cazuri sunt rezolvate.