De altfel, ieri urmăream nişte imagini de arhivă cu Adrian Păunescu. Imagini vechi, filmate pe VHS, de o calitate execrabilă, dar de o importanţă istorică. Nu ştiu dacă le mai are cineva. Nu ştiu, cineva mai ţine minte că există? Doar aproape toţi cei care sunt pe acea casetă, astăzi, sunt morţi: soţii Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, poetul Păunescu. În viaţă mai este Mircea Snegur. Da, apare şi dânsul în imagini, doar acele cadre au fost filmate la prima vizită a lui Adrian Păunescu în nou creata Republica Moldova. Pe acele vremuri, războiul în Transnistria începuse răzleţ. Păunescu i-a vizitat pe combatanţii de pe “front” care purtau încă însemnele Armatei Sovietice şi aveau automate Kalaşnikov trecute după umăr. Tare. Tare pentru că, în disonanţa cu asta, pe ambulanţe scria “Ambulanţă”, nu “Scoraia Pomoşci”, iar în locul steagului roşu flutura steagul cu trei culori şi un zimbru în mijloc.

 

M-a cuprins aşa, o nostalgie. Erau anii în care abia înţelegeam ce se întâmplă pe lume, când am aflat de accidentul lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Ce să zic? Astăzi, încă un simbol extrem de controversat al lumii noastre se prăbuşeşte în veşnicie.

 

P.S. Astăzi am avut o discuţie extrem de interesantă cu soţia, prima soţie a poetului Păunescu. Cele ce mi-a spus despre fostul soţ este zguduitor… Nu pot să reproduc cele discutate, i-am dat cuvântul. O să vină şi timpul acestor idei. Deocamdată, Dumnezeu odihnească-l în pace pe poet!

0