„Înrolându-se de bună voie în „coloana a cincea” a Moscovei şi urând cu pasiune bolşevică valorile românismului, moldoveanul Dodon, etnic român din Republica Moldova, nici nu realizează că el, de fapt, urăşte şi ceea ce e moldovenesc. Fiindcă moldovenismul nu este ceva opus românismului, ci chiar românismul însuşi; românismul şi moldovenismul sunt cei „doi brazi dintr-o tulpină” despre care vorbea moldoveanul român Vasile Alecsandri. A nu înţelege acest adevăr nu denotă doar un simplu handicap; e ceva cu mult mai grav pe care eu, cu mintea mea cea proastă, negăsind alt termen pentru acest fenomen, l-am denumit simplu: dodonism”, scrie negru pe alb Constantin Tănase.

 

„... Dacă fenomenul lepădării de neam, înfrăţirea cu călăii spirituali ai neamului tău, nesimţirea, manipularea poporului, demagogia, politicianismul, diletantismul agresiv, incultura, carierismul ş.a.m.d. trebuiau să poarte un nume, acest nume nu putea fi altul decât dodonism, adică un fel de acreală chişătnică ideologică în varianta moldovenească a comuniştilor lui Voronin”.

 

Iată cum, parafrazând o cunoscută poezie a scriitorului român Marin Sorescu, Constantin Tănase a pus punctul pe „i”-ul dodonismelor „vlăstarului crescut pe trunchiul găunos şi mincinos al comunismului”, „mincinosului”, şi „monstrului” Igor Dodon.

---

Referinţe:

0