Să nu aşteptăm respect din partea Rusiei sau a Uniunii Europene, atâta timp cât noi nu ne vom respecta

„Cel care merge încet, ajunge departe”, sună un proverb chinezesc. Corect. Republica Moldova merge încet şi iată că a ajuns foarte departe – departe de a fi prosperă, civilizată, respectată. Occidentalii văd în noi o gloată flămândă, agramată şi umilă. Văd un popor de cerşetori. Mereu cerem, mereu nu avem. Guvernele Republicii Moldova umblă cu mâna întinsă ba la americani, ba la europeni, ba la chinezi.

Banii vin, sunt investiţi, dar noi, ca şi alte dăţi, nu vedem niciun rezultat. Datoriile externe ale Republicii Moldova cresc, odată cu ele crescând şi nivelul sărăciei. An de an ni se vorbeşte că înregistrăm progrese economice. Cu toate acestea, rămânem codaşii Europei. După câţi milionari sunt în RM, de şi-ar investi banii în construirea de fabrici şi uzine, ţara noastră ar înflori. N-ar mai trebui să aplecăm genunchii în faţa străinilor. Uneori am impresia că nu se vrea, pur şi simplu nu se vrea ca R. Moldova să prospere.

Europa întoarce spatele produselor moldoveneşti pentru că nu ating standardele europene, iar Rusia se joacă cu noi de-a businessul. Ceea ce ţine de politicienii noştri, lasă impresia că dau din coate, că aleargă, că transpiră, fără să realizeze însă nimic notabil. Ajungi să crezi că Europei îi convine să aibă un vecin sărac la Est, iar Rusiei un vecin sărac la Vest. La Rochefoucauld, filozof francez, spunea cândva: „Dacă vreţi să vă faceţi duşmani, depăşiţi-vă prietenii, dar dacă vreţi prieteni, lăsaţi-i să vă depăşească”. I-am lăsat pe toţi să ne-o ia înainte. Toţi ne-au depăşit. În Europa nu există niciun stat mai sărac decât al nostru.

Chiar şi aşa, rămaşi în urma tuturor, avem noi prieteni? Dacă e să exceptăm România, îi pasă cuiva de sărăcia noastră? Le pasă celor de la est că leşinăm de foame? Înţelege occidentalul ce înseamnă să te aşezi la masă şi să nu ai nimic pe ea, să nu ai cu ce te îmbrăca, unde trăi? Chiar dacă suntem săraci, măcar să dăm dovadă de respect de sine, de verticalitate, aşa cum au demonstrat-o ţările baltice, şi mai recent Georgia. Altfel, nu vom părăsi niciodată poziţia de ultimi în toate. Altfel nu vom da înainte. E timpul să spunem ceea ce gândim, şi dacă e cazul să dăm cu pumnul în masă, atunci să dăm cu pumnul în masă. Haideţi să fim noi înşine.

Dacă ziua de 28 iunie este Ziua ocupaţiei sovietice, de ce să nu o spunem cu glas tare? Oare nu-i adevărat că ruşii ne-au ocupat? De ce să tăinuim adevărul? Ca să nu se supere Medvedev, Putin & Co? Ca să nu stopeze exporturile de produse moldoveneşti în ţara lor? Până când nu ne vom defini ca naţiune, ca popor care ştie de unde vine, unde merge şi ce vrea, nu vom fi luaţi în serios de nimeni. V. Filat vorbea deunăzi că peste 18 luni cetăţenii RM au şanse să călătorească fără vize în spaţiul UE. Ar fi frumos, dar nimeni nu mai crede în asta. Europa va amâna la nesfârşit această zi, pentru că îi este teamă de o eventuală invazie a gurilor flămânde din RM.

Decât ar liberaliza regimul de vize pentru o ţară în care trăieşte o mână de creştini nenorociţi, occidentalul mai curând admiră miile de moschei ale imigranţilor musulmani care au fost până acum înălţate pe bătrânul continent. De două decenii prin Parlamentul RM au trecut tot felul de politicieni. Toţi au promis marea cu sarea. Rezultatul? Zero.

Dacă e să analizăm vorba lui Euripides care spune că: „Omul trebuie să se afle acolo unde poate fi de folos”, atunci Voronin, Lucinschi, Snegur şi alţii alde ei chiar nu aveau ce căuta în fruntea poporului. Poate că într-o gospodărie agricolă ei ar fi fost de mai mult folos. A nu face nimic bun pentru poporul tău echivalează cu a-i face rău. Citeam undeva că în Singapore, dacă eşti prins aruncând gunoi în locurile publice, trebuie să achiţi o amendă de aproape 500 de euro, scuipatul pe jos se amendează cu 100 de euro, traversarea străzii la culoarea roşie – 25 de euro etc. Cu câteva decenii în urmă a fost sărac.

Astăzi, Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state ale lumii. De amenzi singaporeze are nevoie şi Republica Moldova. Ba mai mult, sunt necesare amenzi prevăzute anume pentru politicieni. Fiind obligaţi, prin lege, să plătească bani pentru că amăgesc electoratul, pentru că scuipă în sufletul nostru, pentru că sunt incompetenţi ş.a., lucrurile se vor schimba în bine. O altă cale de a scăpa de sărăcie şi haos ar fi punerea la respect a tuturor funcţionarilor corupţi. Din câte vedem, se vorbeşte deschis despre cei care au furat ţara în ultimii opt ani, dar nimeni nu-i bagă în temniţă.

Care este problema? Până când hoţii vor mai sta la libertate? Avem justiţie în ţara asta? Să nu aşteptăm respect din partea Rusiei sau a Uniunii Europene, atâta timp cât noi nu ne vom respecta. Să nu aşteptăm să ni se facă dreptate, atâta timp cât lăsăm mincinoşii să ne conducă. Să nu visăm la opulenţă, atâta timp cât lăsăm hoţii să ne fure.