După aproximativ două săptămâni de tatonare a terenului şi documentare, în doar câteva zile Ministerul de Externe de la Chişinău reuşeşte nu doar să stabilească puntea de comunicare cu autorităţile egiptene, dar şi să încheie cu acestea înţelegerea salvatoare pentru a obţine repatrierea moldovenilor emigranţi, bănuiţi de comiterea unei crime extrem de gravă.

Un miracol, îndeplinirea firească a obligaţiunilor sau este vorba despre exercitarea anumitor presiuni asupra Ministerului pentru ca acesta să găsească soluţia şi să atenueze posibelele scandaluri legate de soarta “gastarbaiterilor” moldoveni? Cum s-a ajuns la asemenea “tranzacţie”, dacă potrivit vocilor mass-media, moldovenii au fost arestaţi de poliţia egipteană şi imputându-li-se o crimă? Cine sunt actorii externi care au fost implicaţi în negocierea condiţiilor de repatriere a moldovenilor inculpaţi – diplomaţia română (despre care am menţionat şi în primul articol pe acest subiect) [1], partenerii europeni sau altcineva la fel de influent ca primele două? Dacă meritul pentru gestionarea cazului aparţine exclusiv Ministerului, atunci de ce la debutul oficial al campaniei electorale, prim-ministrul Filat, alias lider al PLDM, în faţa camerelor de luat de vederi, întâmpină moldovenii transportaţi acasă după arestul în Egipt? De ce primul comunicat de presă pe acest subiect apare tocmai pe pagina oficială a Guvernului R. Moldova, când povara majoră la menajarea acestei situaţii a revenit diplomaţiei moldoveneşti şi nu exclusiv unei figuri politice? Şi nu în ultimul rând, de ce premierul Filat a făcut acest exces de zel, salutând personal moldovenii bănuiţi de săvârşirea omuciderii, chiar dacă aceştia ar fi victime ale migraţiei ilegale sau a traficului de fiinţe umane?

Aceste semne de întrebare ruinează întreagă schemă proiectată de factorii de decizie nu doar pentru ieşi demn din situaţia creată, dar şi pentru a colecta anumite dividente electorale de la diasporele moldoveneşti. După încingerea focului în cuptoraşe pentru sinistraţi, premierul liberal-democrat s-a decis să nu lase fără atenţie şi cei 11 emigranţi moldoveni [2], care au avut ghinionul să fie minţiţi de organizatori ai reţelelor de migraţie ilegală. Decizia probabil a fost luată pripit şi din reflexe electorale, altfel ca nimeni altcineva decât Filat şi PLDM să nu poată profita cumva de ipostaza repatrierii moldovenilor. Aici, premierul a acţionat mai repede decât acele persoane antrenate nemijlocit în operaţiunile din teren. Premierul nu a fost oprit nici măcar de faptul că nici raportul amplu pe marginea acestui caz nu a fost întocmit şi prezentat publicului.

Acoperindu-se cu obligaţiunile contractule ale statului faţă de cetăţenii săi din străinătate, onorate prin intermediul MAEIE, premierul a încercat să atribuie “succesul relativ şi oricum criticabil” pentru ajutorarea “celor 11″ exclusiv Guvernului. Potrivit comunicatului de presă, difuzat de executiv, Filat a promis moldovenilor asistenţă juridică şi materială, cu mesajul: “Vom ajuta aceşti oameni pentru ca ei să simtă în continuare grija statutului”. [3]. În primul rând, atribuţiile de a acorda asistenţă revine statului, iar în al doilea rând, statul nu este doar guvernul – după cum a pretins Filat, erijându-se în faţa “gastarbaterilor”.

Fixaţi pe colectarea avantajelor electorale, liberal-democraţii (premierul Filat şi ministrul de externe Leancă), riscă să compromită instituţiile statului, deoarece orchestrează şi participă la “ritualuri” cu tentă electorale, în condiţiile în care particularităţile “odiseei” moldovenilor în Egipt nu sunt complet reflectate şi “purificate”. Da, Ministerul a acţionat în cele din urmă conform responsabilităţilor sale, dar plasarea cazului în domeniul politicului electoral discreditează din rădăcină iniţiativa, deoarece creează impresia că moldovenii au fost aduşi acasă anume din motive electorale.

Neglijând tot spectrul de efecte adverse, premierul a ales o conduită electorală, animând gastarbaiterii moldoveni. Această interacţiune descrie în detaliu care este marja sacrificiilor pe care le poate accepta cel puţin Filat pentru a da semnale şi a capta atenţia diasporelor de moldoveni din Europa şi nu numai, unii dintre care au trăit cu certitudine experienţa celor 11 conaţionali (exceptând posibila săvârşire a crimei în Egipt). Cel mai probabil, Filat vrea să demonstreze că el are grijă cel mai mult de cetăţenii plecaţi peste hotare, încercând cel puţin pentru moment să închidă ochii la posibila omucidere a beduinului, concentrându-se intenţionat asupra altei faţete a problemei – fenomenul traficului de fiinţe umane.

Votul din străinătate va conta în măsura mare la alegerile anticipate, pe lângă aceasta, formaţiunea lui Filat şi-a asumat angajamente clare faţă de cei plecaţi din ţară, creându-şi componenta de partid extranaţională şi atragând diaspore moldoveneşti în jocul politic al PLDM.

În mare parte, această situaţie ilustrează şi o formă de vulnerabilitate a PLDM-ului, care s-a prins în propria menghină, fiind presat să trateze cazurile legate de emigranţii moldoveni, dar conştientizând concomitent uşurinţa cu care se poate compromite ulterior în urma acestora.

După soluţionarea cazului “celor 11 moldoveni”, MAEIE are în faţă o altă provocare, unde este vorba la fel despre participarea cetăţenilor moldoveni şi infracţionalitatea cibernetică şi bancară, de această dată întretăiate pe teritoriul partnerului strategic al Chişinăului- SUA.

În condiţiile unor acuze ireproşabile, probate şi puternic mediatizate, apare întrebarea dacă fetele şi băieţii din R. Moldova, la repatrierea din SUA (în funcţie de rezultatul negocierilor), vor fi întâmpinaţi la fel de premierul “grijuliu” şi dacă această ipostază va fi imortalizată într-o fotografie-portret sau totuşi, îmbrăţişarea pretinşilor “tineri infractori” va fi de o natură cu totul discretă.