RSS

"Europeni, români, americani, germani, francezi, englezi, veniţi de ne administraţi!"

15.09.2010 Opinii
266
Printează Trimite unui prieten

Sursa imagine: bhtimes.blogspot.com

De 20 de ani ne zbatem în sărăcie. De aproape 2 decenii suntem un furnizor important de braţe de muncă ieftină pentru Europa. Noi, chiar şi atunci când am ajuns la fundul gropii nu ne mulţumim. Punem mâna pe hârleţ şi ne apucăm de săpat. Să ne afundăm mai mult. Noi, adică moldovenii. Cred că suntem cu toţii de acord asupra unei chestiuni: nu vrem să fim săraci. De ce suntem săraci? Aici este al naibii greu de zis. Să vedem, multe depind de conducere. Doar peştele de la cap se strică. Drăcie, am avut un cap de peşte putred mai tot timpul după căderea URSS.

De fapt şi de drept, Moldovioara suferă de sindromul coloniei în decădere. Să mă explic. Atunci când multe din coloniile marilor metropole Franţa, Marea Britanie, Olanda au obţinut independenţa, în loc să se îmbogăţească aşa cum au crezut, cetăţenii au sărăcit brusc. În majoritatea cazurilor s-a întâmplat asta. Şi-a luat mâna metropola, gata, s-a spart bâlciul. Dezordine, lovituri de stat, revoluţii, şomaj, sărăcie şi multe altele. Cazul Moldovei. Imediat ce Rusia nu mai conduce, la Chişinău e sărăcie lucie. Nu plâng după ruşi. Să se înţeleagă. Totuşi, cei pe care i-am ales să ne conducă au arătat că noi nu ştim să avem grijă de noi. Cât de mult am greşit, am dat-o în bară, am mers pe drumuri greşite de când suntem liberi? V-aş plictisi scriind despre asta.
 
O să fiu scurt. Daca moldovenii nu se pot conduce, să vină alţii. Europeni, români, americani, germani, francezi, englezi, veniţi de ne administraţi. Nu are cum să ne fie mai rău decât acum. Om fi noi harnici şi ascultători, însă numai atunci când ascultăm de conducători deştepţi. Conducător moldovean şi conducător deştept sunt entităţi ce nu prea au legătură. Era o glumă populară la un moment dat. Cum scăpăm de sărăcie? Declarăm război americanilor şi ne predăm foarte repede. Ei bine, ar trebui să luăm treaba în serios. Nu cu războiul, cu protectoratul. Mici cum suntem, intrăm sub aripa unei puteri economice. Aşa ne civilizăm, avem investiţii directe şi poate intrăm odată în Uniunea Europeană. Mi se face scârbă când îi aud pe unii: nu vrem să fim sclavi la alţii. Alo! Trezirea! Astăzi sute de mii de concetăţeni argăţesc prin negre depărtări.
 
Totuşi, o fi uşor de zis. Greu de făcut. Cum convingi pe cineva să te scoată la liman? Chiar dacă te numeşti Moldova, ai jumătate din populaţia unei capitale europene, cine şi-ar pune mintea cu tine? Habar nu am. Ce dai la schimb? Probleme, sărăcie, drumuri stricate ca dinţii unui rocker?
Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro
0

Comentarii (0)