"Stakanul" cu vodcă, o amintire tristă

Cu câţiva ani în urmă, am avut fericitul prilej să fac o vizită de lucru în Estonia, ţară, devenită, cum bine se ştie, membră a Uniunii Europene. Au fost şapte zile pline de experienţe şi impresii pe care aş dori, succint, să vi le împărtăşesc şi Dumneavoastră.

Am cunoscut în detalii istoria dramatică a acestei ţări şi observând cu câtă tenacitate estonienii îşi doresc stabilitatea şi modul în care şi-au definit perspectivele şi priorităţile, mi-am dat seama că bancurile despre "frâna" estoniană sunt aberaţii ce aparţin invidioşilor şi nostalgicilor după imperiul sovietic.

Mi-am pus mai multe întrebări referitor la diferenţele şi, poate, asemănările dintre Estonia şi Republica Moldova. Nu-mi puteam explica,  spre exemplu, cum au putut atât de rapid să anihileze ei consecinţele aflării în spaţiul nefast al urss-ului. Am înţeles că majoritatea populaţiei băştinaşe a luat „măsuri antiseptice” încă din anii '30 ai secolului XX. Cei care nu s-au conformat cu ideologia ocupanţilor fascişti, iar mai apoi şi cu ale celor sovietici, au emigrat în SUA, Canada sau în alte părţi ale lumii. Prin anii '90 ai secolului trecut, o bună parte dintre estonienii emigraţi, "contaminaţi" de virusul libertăţii şi posedând resurse financiare, au revenit la baştină. Majoritatea celor care fuseseră nevoiţi să rămână în „imperiul răului” au ştiut să-şi  "conserveze" propria esenţă unde n-au mai putut pătrunde nici hit-uri de tipul "Şiroka strana moya rodnaya" , nici mentalitatea de „bolşevic”, nici „stakanul” cu vodcă.  

Acum, indiferent de etnie, cel ce învaţă sau cunoaşte limba de stat şi respectă istoria Estoniei, are toate posibilităţile şi condiţiile să se integreze în societate. Unde mai pui că un estonian ridică un salariu mediu de 600 de euro... De  fapt,  noi,  moldovenii,  tot 600 primim, dar...în lei.

Ar putea fi comparată Estonia cu Republica Moldova? Vă las pe Dumneavoastră să trageţi concluziile de rigoare.

Aşadar: administraţia publică locală (APL) în Estonia deţine o autonomie largă şi reală, fapt ce-i permite să soluţioneze problemele comunităţilor locale, ca mai apoi să se „dedice” celor naţionale şi chiar „globale”. APL creează diferite fonduri pentru susţinerea societăţii civile. În Estonia există suficiente surse pentru ONG-uri, care le asigură funcţionalitatea ritmică şi nestingherită. Ele au acces la multe fonduri, inclusiv locale, oferind deseori servicii sociale pentru APL. În structura APL nu activează nici un funcţionar ce nu posedă limba de stat. Am fost în vizită la  primăria din orăşelul Iâhvi, unde birourile funcţionarilor şi al primarului erau, în adevăratul sens al cuvântului, cu pereţii transparenţi, adică din sticlă. La şedinţele parlamentului, sau cum îi zic estonienii Rigikoku, poate intra oricine, ca să asiste, ba chiar să vadă live procesul luării deciziilor.

Ciudat, dar pe străzile oraşelor din Estonia nu vezi gunoaie, precum nu vezi nici fumători în stradă. Colegii estonieni îmi spuneau că pe vremurile sovietice era chiar la modă să fumezi în public. În această ţară, nu există o atitudine isterizantă faţă de  problemele sociale, economice, ecologice, soluţionarea cărora se face întru-un mod firesc şi cu participarea fiecărui cetăţean. De altfel, lucru incomparabil cu RM, foarte rar am putut vedea câte un poliţist, poate doar pe cei care traversau strada ca simpli pietoni.

Am găsit totuşi o similitudine între R. Moldova şi Estonia: şomajul. În Estonia, există ofertă, dar totuşi sunt preferate cadrele calificate ce corespund nivelului noilor standarde europene.

Consider că estonienii au meritat să se integreze în UE, deoarece, în pofida faptului că au fost cotropiţi şi umiliţi, şi-au păstrat, ba chiar şi-au fortificat şi mai mult demnitatea de oameni... de oameni liberi, indiferent "de unde vin gazele... sau unde pleacă cisternele cu (dute)vin..."