Handicap în cap. La noi!

Privindu-l, am încercat să simt prin ochii lui lumea înconjurătoare.

Este vorba despre un domn cu vîrsta cuprinsă în 35 şi 45 de ani, cu care am călătorit prin maxi-taxi.

Avea handicap, dar prefer să cred că e doar tic nervos: părţile corpului i se mişcau aproape incontrolabil.
Şi-apoi stau şi mă gîndesc:

    * oare ce meserie face?
    * are soţie, copii?
    * dacă e şomer, pentru ce i-ajunge pensia?
    * are facultate?
    * cîţi prieteni are?
    * astfel de oameni sunt subiecţi/obiecţi ai politicii?

Ce-ar trebui să promită cei care vin la putere?

Chiar de-ar fi liberali, trebuie un pic şi politică de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi fizice/mentale.

Ei au nevoie de susţinere, pe cînd Mocanu se bate cu Plahotniuc.

Ei au nevoie de centre de reabilitare, pe cînd PCRM şi Co boicotează referendumul/ AiE face publicitate cui vrei numai nu referendumului.

Ei au nevoie de pensii, pe cînd Chirtoacă se ocupă de geopolitică şi geotuburi( deşi, într-un anumit context, e treabă bună)

Ei au nevoie de drepturi depline într-o societate complicată  ca a noastră, pe cînd Ghimpu se ceartă cu Buşilă.