Prin resuscitarea discutiilor despre asa-numitele politici de “romanizare”, realizate cu sprjinul unor reprezentanti ai Aliantei pentru Integrare Europeana (cum ar fi presedintele interimar, Mihai Ghimpu), Tiraspolul doreste sa justifice rationalitatea separatismului transnistrean de la inceputului anilor ’90, dar si institutionalizarea acestuia, soldata cu pseudo-statalitatea si falsa identitate transnistreana.

 

Din aceasta nu se intrevad doar instinctele separatiste adanc implantate in comportamentul regimului lui Smirnov, dar si anumite reflexe conditionate ledate de indeplinirea unor angajamente firesti ale Tiraspolului fata de stapanii de la Moscova, isterizati de seria actelor politico-istorice emise de presedintia interimara, condusa de liberalul Mihai Ghimpu. Rabdarea oficialilor rusi se ingusteaza, ceea ce mobilizeaza si elementele pro-rusesti din regiunea transnistreana, care indeplinesc astfel multiple functii.

 

Pe de o parte, acestea cauta sa manipuleze cu fobiile “regionale” ale Moscovei pentru a spori sprijinul din partea ei, redusa esential in ultimul timp din cauza gestionarii deficitare a banilor alocati regiunii din bugetul national al Federatiei Ruse. Deschiderea fluxurilor financiare au o semnificatie dubla, atat pentru “increderea si fezabilitatea regimului lui Smirnov”, cat si din perspectiva potentialului lor asupra electoratului transnistrean puternic dependent de sprijinul financiar acordat de Rusia.

 

Totodata, activizarea cercurilor separatiste rezulta din starea electorala in care  se gaseste regiunea, pusa fata in fata cu alegerile locale importante pentru continuitatea si siguranta regimului ”smirnovist”. Intensificarea acuzatiilor impotriva componentelor “nationaliste” din interiorul Aliantei pentru Integrare Europeana, permite Tiraspolului sa capete un rol si in schemele politice de pe malul drept, unde comunistii impreuna cu alte forte pro-rusesti exploateaza mesaje similare cu cele ale “separatistilor”. Regandirea valorilor nationale, precum si reanimarea si avansarea relatiilor cu Romania sunt intrepretate de fortele agresive pro-ruse de pe ambele maluri drept procese de “romanizare” si de “anihilare a statalitatii moldovenesti” prin realizarea graduala a “reunificarii cu statul vecin”.

 

Vibranta si continuitatea mesajelor anti-romanesti submineaza pozitia actualei guvernari, o parte din care foloseste activ contactele cu tara vecina pentru a castiga autoritate in randul publicului filoroman, in prezent influent din punct de vedere politic, dar inferior ca numar si potential electoral pe termen mediu si lung.

 

Pe valul nemultumirii fata de progresele economice modeste, a conflictelor endogene din cadrul Aliantei si a consecintelor cauzate de inrautatirea relatiilor cu Rusia, opozitia comunista si acolitii lor doresc sa se revanseze, sensibilizand opinia publica cu discursuri patriotice bazate pe anxietatea si sentimentele anti-romanesti insinuate populatiei prin autosugestie mediatica artificiala foarte abundenta.

 

Manevrele comunistilor sunt realizabile pentru ca atat politic, cat si institutional, actuala guvernare este incapabila sa administreze corect relatiile cu partenerii externi, fie ca este vorba despre Romania sau despre Rusia. Loialitatea nelimitata demonstrata fata de autoritatile romane, care nu odata au facut declaratii incitante care vizeaza statalitatea Republicii Moldova, impune Chisinaului un stil pasiv si tardiv in relatia cu Moscova, desi ultima nu o data a subminat intregritatea teritoriala si suveranitatea tarii, prin sustinerea deschisa si multiaspectuala a regimului de la Tiraspol.

 

Un nou test de maturitate pentru autoritatile de la Chisinau va fi parada militara de la Tiraspol, cu ocazia marcarii a 20 de ani de la ”independenta regiunii”, la care sunt asteptati oaspetii inalti, inclusiv din Rusia. Chiar daca vinurile si legumele din Moldova intampina probleme in calea spre piata rusa de desfacere, diplomatii si politicienii moldoveni trebuie sa pastreze o atitudine ferma si intransigenta in privinta respectarii indivizibilitatii teritoriale a RM. Or, participarea oficialilor rusi la festivitatile din raioanele de Est va reprezinta o sfidare frontala a acestor principii fundamentale, fapt ce trebuie sa ingrijoreze partea moldoveneasca si sa primeasca neintarziat aprecieri adecvate si inteligente corespunzatoare de la factorii de decizie de la Chisinau.

0