Cred că răspunsul este pozitiv mai întâi pentru simplul motiv că râsul este eminamente sănătos. Mai apoi, pentru că e amuzant să-i vezi în aceste zile solemni şi grozavi nevoie mare, în faţa Monumentului lui Ştefan cel Mare, pe unii politicieni care până acum i-au arătat poporului degetul mijlociu în erecţie, chit că gestul lor pervers, în aşteptarea orgasmului, era sublimat îndărătul unor cuvinte frumoase în aparenţă, dar ipocrite în realitate.

 

Oricum, sunt o sumedenie de motive ca să ne distrăm pe cinste de sărbători. Mai ales în orele pe care le petrecem în faţa televizorului de unde deputaţii şi liderii de partide ne felicită "cu Ziua Independenţei", asigurându-ne, în treacăt, că "petrecerea referendumului” (corect: ”desfăşurarea referendumului”) e în afara oricărui pericol.

 

Ce-i drept, râsul începe să se amestece cu plânsul când vezi cum până şi unii colegi de breaslă, prin exprimarea lor defectuoasă, îşi bagă piciorul în propria muncă. Dar şi în răbdarea clienţilor care îi citesc în ziare, îi ascultă la radio sau îi privesc la televizor. Ne consolează faptul, totuşi, că jurnaliştii cu pricina nu sunt rău intenţionaţi. Nu fac asta din vreo pornire sado-mazohistă, ci inconştient.

Iată o ştire postată, bunăoară, în ziua de 27 august, pe frontispiciul site-ului Companiei Teleradio Moldova. ”Felicitări cu ziua independenţei! Preşedintele American, Barack Obama şi poporul american a felicitat cetăţenii Republicii Moldova cu (sic!) cea de-a 19-a aniversare a Zilei Independenţei, se arată într-o declaraţie difuzată de secretarul de stat al SUA Hillary Clinton”.

 

Refuz să cred. Nu am văzut originalul în engleză al telegramei expediate de la Washington, dar am certitudinea că textul ei a fost denaturat. Sau răstălmăcit. Nu avea cum şefa diplomaţiei americane să facă o puzderie de greşeli într-o singură frază. Mai cu seamă că toate erorile comise poartă stigmatul basarabean.

 

Să mă explic. Dacă serviciile de contrainformaţii din lume şi-ar propune să identifice vreun spion moldovean, infiltrat de SIS, şi-ar atinge scopul în doi timpi şi trei mişcări. Este destul să-i ceară suspectului să le adreseze o felicitare. Nu contează cu ce prilej. De sărbătoarea naţională, de ziua naşterii sau în legătură cu victoria repurtată de echipa sa favorită. E un test capital de care nu trec mulţi dintre basarabeni. 9 din 10 ar spune, probabil: ”Felicitări cu ziua independenţei!”, în loc de ”felicitări de ziua independenţei” sau ”cu ocazia zilei…” . Astfel, cu cheltuieli mici, dar cu satisfacţii mari, spionul ar fi lesne demascat.

 

De altfel, nu e pentru prima oară când mesajul dnei Clinton e profanat la Chişinău. O respectabilă agenţie de presă titra încă în octombrie 2009: ”Hillary Clinton i-a transmis o scrisoare lui Iurie Leanca, felicitandu-l cu numirea in funcţia de ministru de Externe”. Şi exemplele pot continua cu nemiluita.

 

Până şi cei mai îndârjiţi contestatari ai ocupaţiei ţariste şi ai celei sovietice de la noi nu se pot nicidecum debarasa de calchierile din limba rusă de genul ”S prazdnikom” sau ”v zavisimosti ot…”. Vă asigur că cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri instruiţi pe la universităţi, ca să nu mai vorbim de restul populaţiei, vor spune, uneori cu un forţat accent bucureştean, ”în dependenţă de” în loc de ”în funcţie de”. Urmăriţi atent emisiunile TV şi lecturaţi cu luare aminte ziarele. O mulţime de politicieni, savanţi, experţi, oameni de afaceri şi ziarişti ne asigură că ”în dependenţă de situaţia creată şi în rezultatul (corect în urma sau ca rezultat) măsurilor luate, îi vom impune (corect: îi vom sili) pe exportatori să livreze doar mărfuri calitative (corect: de calitate”).

 

De altfel, acest ”a impune ( pe cineva să facă ceva )”, învechit în rele, trăieşte acum a doua sa tinereţe. După ce a fost condamnat încă acum 30 de ani de Valentin Mândâcanu care , în cartea ”Cuvântul potrivit la locul potrivit”, arăta că printre ”construcţiile certate cu normele limbii literare trebuie socotite şi acelea în care verbul a impune este folosit cu sensul de a obliga, a sili sau a constrânge”, el astăzi revine în forţă. Nu numai ziarele sau jurnalele TV, ci şi cărţile editate în ultimul timp la Chişinpu sunt împânzite cu expresii de genul ”el este impus să acţioneze în dependenţă de condiţiile...”. Verbul a impune poate fi utilizat, desigur, dar numai însoţit de un dativ ( a impune ceva cuiva).

 

Problema, fireşte, nu e de viaţă şi de moarte. Aşa vorbesc şi cei mulţi de la temeliile societăţii, şi cei puţini din vârfurile ei. Şi nu numai la noi. Preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, de exemplu, e campionul absolut al lumii politice în materie de agramaţie, incultură şi stupiditate. Zice-se că el face 4 greşeli într-un cuvânt din trei litere. Va rămâne în istorie, probabil, cu celebrele expresii: ”voi sunteţi genocidul (corect: genofondul) ţării” şi ”poetul nostru ucrainean, A.P. Cehov”. Voronin e mult sub Ianukovici cu perlele „Nahren s pleaja” şi ”Noi am vrut cum mai ghini şi na-tebe!”

 

Nu-i, deci, un capăt de ţară. În urma acestor erori nici soarele nu se răceşte şi nici luna nu se desprinde de pe orbita ei. Totuşi, e jenant când cuvintele sunt stâlcite chiar de pretinşii maeştri ai cuvântului. De unii ziarişti şi scriitori. E ca şi cum un soldat pe timp de război n-ar putea să mânuiască arma. Un astfel de fraier pe câmpul de luptă, în loc să înfrunte inamicul, ar risca să-şi tragă singur din întâmplare un glonte-n cap. Sau să-şi împuşte, din prostie, camarazii de arme.

0