Deci, să nu fim naivi şi să credem că Vlad Filat a mers pur şi simplu la Tiraspol să se delecteze cu un meci de fotbal. Să fim serioşi! De fapt, toată planeta, mută de admiraţie şi invidioasă pe perspicacitatea lui, i-a urmărit tot pasul până când premierul a ajuns la stadion. Când Filat întorcea capul la dreapta, Obama şi cu Merkel îl îmbărbătau cu un zâmbet părintesc, îndemnându-l protector: “Mergi, mergi, nu te opri!”. Când întorcea capul la stânga, Putin îl privea sobru, dar cu încredere, meditând în sinea lui: “Doar tizul meu e capabil să reglementeze criza transnistreană”. Apoi, căpătând încredere, dar mai ales susţinerea celor mari, Vlad Filat a început să păşească mai ferm pe pământul transnistrean. Trecând pe lângă Smirnov şi Antiufeev, îi privi cu coada ochiului şi se gândi:”Smirnov şi Antiufeev!”. Cei doi, semn evident al inferiorităţii lor intelectuale, au gândit mai puţin. Prin capul lor a trecut doar un singur cuvânt când au privit în direcţia premierului nostru: “Filat!”.

 

Apoi, cât timp a stat în tribună, între părţile adverse au fost schimbate o grămadă de mesaje non-verbale, gestionate calm şi cu seninătate de autoritatea moldavă, semn că premierul nostru ţine situaţia sub control. Doar e sprijinit de marile puteri şi întreaga lume democratică! Felul în care îşi ţuguia dispreţuitor buzele, cum ţinea capul drept sau cum îşi trecea mâinile prin părul din cap i-a convins pe transnistreni, pe de o parte, că Filat le-ar putea fi un aliat de nădejde, dar pe de altă parte le-a dat de înţeles că situaţia e serioasă, că nu e de glumă şi că ar trebui să demareze tratativele de aplanare a diferendului.

 

O boare pragmatică învălui stadionul, răcorindu-i pe spectatori şi jucători. Deşi Şerif a pierdut meciul, se pare că Vlad Filat a ieşit învingător. El a fost cel care a controlat partida (= soţia partidului) de la un capăt la altul.

 

Ideile ori asocierile de mai sus mi-au fost provocate de lectura unui articol genial, sau altfel spus hagiografic, compus de Petru Bogatu, şi preluat de multe situri. Ca să nu credeţi cumva că mă cred original.