Dar aş vrea să semnalez aici ceva ce s-ar putea defini drept tupeu al PCRM-ului, chit că termenul mi se prezintă apriori incongruent, şi încă cu asupra de măsură, vorba poetului. „Tupeu” e un substantiv aplicabil mai curînd cazurilor intelectuale, domeniilor cerebralităţii, presupune un anume rafinament, are în vedere un orizont cultural aşa-zicînd preexistent. Stă, oricum, într-o lungă şi sinuoasă relaţie de sinonimie cu lectura. Juxtapus comuniştilor – inculţi şi agramaţi prin definiţie (citiţi măcar blogul lui Dodon, gogoaşa, cică, succesoare, la tron şi o să vă convingeţi) – formează un grotesc oximoron. Nu de tupeu, adică, e vorba în cazul de faţă (vezi imaginea), ci de o elementară nesimţire. Dar ce mai vorbă, tre’ să fii mare jlob, ca să-i dai muscăleşte şi acum, după două decenii de independenţă. În mod normal, şi-ar tradus invitaţia, măcar de ochii lumii, măcar pentru a flutura, ulterior, dovada conformităţii cu cadrul legal. Care cadru impune – nu?! – respect pentru limba de stat, cel puţin în spaţiul public. Nu mi-o pot închipui, să mă picuri cu ceară, pe Maria Iakimovna lipind anunţuri similare, în română, pe copacii lui Putin: FSB-ul ar aspira-o ca pe o moleculă de bioxid de carbon. Ori ar strivi-o cum strivesc ţigăncile păduchii: direct pe ţîţe.

 

Dar Dumnezeu cu inerţiile lor slavofile. S-o decontăm pe misterul amorului geo-politic şi, cu un verb din Biblie, să nu cercetăm. Nu mă îndur, totuşi, să întreb cum se face că nici pre limba muscalului nu ştim a ne exprima. Dacă tot dăm din coadă, cînd apare, dacă n-a rămas un mircon nepupat pe bucile lui păroase, dacă tot facem sluj în faţa turelelor, cum dracu’ am ajuns să scriem cu greşeli în limba lu’ big brother? A auzit cineva dintre purtătorii de seceră şi ciocan de acordul de gen? Da’ de punctuaţie? Niharaşo, tavarişci! Oh, tare niharaşo!

 

Prin urmare, sarcină grabnică şi imperioasă pentru iaceika din Ungheni (responsabil, tov. Isaevici): puneţi mîinile pe dicţionarele lui Ojegov, pe gramatica limbii ruse şi nu mai gafaţi, mati vaşu, că a doua venire a ruşilor poate fi în scop exclusiv de alfabetizare. N-o să aibă treabă nici cu vinul, nici cu Armata a 14-a. Nica geo-politică, numa’ gramatică & punctuaţie, pupa-v-ar şcoala primară!

 

Şi încă ceva, din partea electoratului exasperat: nu mai îmboldiţi copacii cu piuneze. Destul cît ni-i hăcuieşte Ambrozie, acompaniat de Mitrică. Altfel ne vom vedea nevoiţi să stabilim filiaţii doctrinare între amuişti şi pupincurişti, pardon, peceremişti!

 

Material preluat integral de pe blogul lui Ghenadie Nicu