Incidentul cu diplomatul roman de la Moscova, nominalizat si expulzat ca „spion”, este, la urma urmei, doar un exercitiu de imagine regretabil, caci umbreste relatiile ruso-romane, fara a le produce , totusi, o deteriorare semnificativa. Sau, cel putin, asa ar fi normal. O situatie recenta, similara, din relatiile ruso-americane, cu o miza si de proportii mult mai mari, a fost solutionata de parti rapid, amiabil si cat se poate de discret, iar aceste relatii nu au avut de suferit.

 

In schimb, „cazul Grecu” a fost dramatizat excesiv, e drept, nu de media de prim rang din Rusia, ci de ziare si agentii de presa de mai mica importanta. Hiperbolizarea mediatica a „cazului”, instrumentarea sa ca spectacol tv, cu riscul de nerespectare a uzantelor internationale si a tratatelor privind statutul diplomatic, iese din cadrele obisnuite ale intamplarilor de acest fel. Care sunt cu duiumul in lume. Nu asa s-a procedat, de pilda,  in cazul de anul trecut al unui ofiter roman si al catorva cetateni straini implicati intr-o actiune probabil mult mai delicata. Romania a gestionat atunci cat mai discret cazul, inclusiv in justitie si printr-o hotarare clara.

 

Prin contrast, in cazul de la Moscova s-a recurs mai degraba la un scenariu de tipul unui roman politist  ieftin, cu incalcarea uzantelor diplomatice unanim acceptate, cu acuze vagi si neindeajuns de argumentate.  Pe vremuri, paznicii de noapte mai batrani si cam nauciti umblau prin intuneric si strigau mereu „Te vad, te vad!”, desi nu vedeau nimic, dar vroiau sa-i sperie pe posibilii raufacatori. Afirmatia ca si predecesorul in post al lui Grecu s-ar fi indeletnicit cu spionajul merg oarecum pe aceeasi linie; daca ar fi fost asa, de ce nu s-au luat, la vremea respectiva, masurile ce se impuneau?

 

Presa cauta tot felul de explicatii pentru declansarea in acest moment a acestui incident. Ele merg de la nemultumirea Moscovei fata de implicarea Romaniei in proiectul american de scut spatial (chestiune care se poate insa lamuri direct intre SUA si Rusia), pana la apropiatele alegeri din R. Moldova si la cursul proeuropean care castiga teren peste Prut. Explicatiile si supozitiile, oficiale sau nu, de la Moscova in legatura cu incidentul au camp larg deschis de imprastiere in conditiile in care cei ce au declansat acest scandal nedorit sunt ambigui si eliptici in declaratii si precizari.

 

O asemenea situatie regretabila putea fi preintampinata, evitata, altfel rezolvata, daca si relatiile ruso-romane ar fi fost altele. Relatiile romano-ruse nu sunt nici pe departe la nivelul care s-ar cuveni. Exista un deficit de comunicare, un coeficient sensibil de neincredere reciproca, o inertie in gestionarea dialogului intre Moscova si Bucuresti. Pentru aceasta situatie nefireasca si pagubitoare pentru toata lumea isi au partea lor de vina ambele capitale. Si politicienii, si diplomatii, si ONG-urile, si presa. In ultimii cativa ani s-au facut cateva progrese pe calea normalizarii relatiilor. Probleme ale trecutului au fost puse in paranteze ori s-a convenit sa fie solutionate in cadre specifice, disociate de fondul activ al relatiilor bilaterale, de prezentul si viitorul lor.