RSS

"Păunescu a nimerit în Basarabia, în paradisul prostănacilor adulatori de vestimentaţie a regilor goi"

12.08.2010 Opinii
426
Printează Trimite unui prieten

Sursa imagine: realitatea.net

Nici nu ştiu dacă a fost o surpriză pentru mine ideea conferirii titlului de membru de onoare al AŞM unui personaj discreditat din România (sau cel puţin ar trebui să fie aşa, dacă conaţionalii noştri de peste Prut nu şi-au pierdut definitiv memoria), poet de curte al dictatorului Ceauşescu. Pentru că cei ce seamănă se adună, citim pe blogul "Alternativ", în articolul "Academia de Nă(l)uci îşi alege membrii onorifici după chip şi asemănare".

Mai grav mi s-a părut că o serie de publicaţii care au reflectat evenimentul i-au tras lui Păunescu o biografie de disident. Cică, în opinia lor (nu ştiu de unde au colectat informaţia, cred că din jurnalul intim al lui Adrian), Păunescu s-ar fi opus regimului Ceauşescu şi de aceea ar fi fost destituit din funcţie. Este adevărat că nu se precizează din care. Din câte ştiu, poeţii de curte nu figurează oficial ca angajaţi în listele de personal. Dar dacă sursele spun că s-a întâmplat aşa, ne mai rămâne de ales altceva decât să le credem?

I se mai înalţă osanale şi pentru fabrica de spălat creierii în masă, adică cenaclul “Flacăra”. Nu este exclus că aversiunea şi dispreţul profund pe care-l resimt pentru orice manifestare de exaltare şi patetism au fost cauzate iniţial anume de scenele de la cenaclul în cauză, pe care le-am vizionat în copilărie la televizor, cu participarea ilustrului Păunescu. Totodată îmi amintesc că râdeam în hohote, împreună cu toată familia, de la mic la mare, de maimuţărelile lui Adrian, care se dădea mare poet vizionar, ce vede dincolo de munţi, ce vede dincolo de stele şi galaxii, ce vede… Ahhhh!
 
Deci fraţii lui de suferinţă din Basarabia, din aceeaşi specie de creatori proletcultisto-păşunişti, nu l-au abandonat şi au început să-i umfle mitul de mare creator şi unionist, aici, la Chişinău. Îmi amintesc de Vieru, care-l imita în toate: intonarea patetică, îngânată şi tărăgănată a propriilor versuri, privire pierdută definitiv în zare – semn al genialităţii debordante, ataşată de el ca un stigmat (mă rog, poetul fatal) şi al vizionarismului, dar şi de colegii lui mai tineri – redactori-şefi de ziare, parlamentari etc. Deci, Păunescu a nimerit aici, în Basarabia, în mediul său natural, în paradisul prostănacilor adulatori de vestimentaţie a regilor goi.
 
Şi când mă gândesc că aceleaşi personaje care l-au decorat pe Păunescu vor sări cu discursuri de felicitare la revenirea acasă a lui Paul Goma…
 
P.S. Pe timpul.md a fost postată şi o imagine cu poetul de curte vizionar. Oare ce-o fi vâzut de priveşte atât de profund şi genial? Sau e deformare profesională?

Vezi şi Scriitorul Adrian Păunescu, membru de onoare al AŞM

Autor: Blogul ALTERNATIV
Sursa: alternativ.weblog.ro

Comentarii (2)

  • 13.08.2010 09:20
    Darienko Tudor:

    vrem să decorăm această lichea ceauşistă?
    nici la genunchii lui Paul Goma nu e acest tovarăş.

  • 17.08.2010 19:57
    Fântânaru Adrian:

    Păcat că nu l-aţi cunoscut când răcnea despre Marele Câr(p)maci !