Filat şi-a demascat slăbiciunile

Cartile sunt aruncate pe masa de joc. ”Concubinajul fortat” din Alianta pentru Integrare Europeana isi pierde din actualitate cu cat sporeste competitia pentru cea mai atractiva si prestigioasa functie in stat.

Unii vor sa obtina mai multe avantaje, in timp ce alti jucatori politici vor sa faca rost macar de ceva. Ispita de a se concreste pe mult timp cu puterea concureaza inegal cu tendinta de a face ca promisiunile si apiratiile de adineauri sa se transpuna in realitate. Liberal-democratii si democratii viseaza la acelasi fotoliu. PLDM mizeaza pe popularitatea acumulata timp de un an, avand la dispozitie mandatul de premier, dar si alte favorizari. Democratii conteaza pe partea sincera a electoratului, care isi mai aminteste rolul pe care l-a jucat Lupu in construirea si functionarea Aliantei (realizata sub lozinca “incetarii luptei politice”), pusa deseori in tot felul de incurcaturi, fie din cauza poznelor presedintelui interimar nascute din “decreto-manie” exacerbata  sau ca urmare a miscarilor unilaterale a liberalilor, care disonau puternic cu platforma generala, convenita de comun acord, de toate componentele Aliantei.

Dezolarea care bantuie in inima PDM contrasteaza cu euforia din PLDM, unde se lucreaza activ, deja de acum, pentru alegerile prezidentiale din toamna. Democratii isi amintesc negocierile cu partenerii externi si vizita Secretarului General al Consiliului Europei, care s-au incununat cu admiterea referendumului. Cu riscul de a fi ulterior ignorati, democratii au ales iesirea din criza constitutionala pe calea plebiscitului. Visatori sau nu, dar acestia au crezut ca motivatia liberalilor de a-l inainta pe Lupu la functia de Presedinte va avea o continuitate si dupa referendumul salvator.

Apelul la competitie politica si la posibilitatea votantilor de a alege din cele mai bune oferte sunt principalele riposte argumentative cu care manuieste liderul liberal-democratilor, Vlad Filat. Un lucru trebuie de spus, PLDM si PL s-au intiparit in perceptia alegatorilor obtinand fotolii, cu sprijinul PDM si AMN. Prin urmare, competitivitatea liberalilor se datoreaza partial contributiei AMN si PDM. Iar cei din urma nu au facut nimic altceva decat sa aminteasca, pe pozitii critice, care sunt originile energiei celui mai “puternic partid”.

Critica democratilor a descoperit o slabiciune majora a lui Filat si anume fobia de a fi stigmatizat ca “gropar al Aliantei”. In ultimele iesiri publice, [1] acesta a reiterat importanta AIE in derularea reformelor promise alegatorilor, precum si occidentalilor, promitand ca va actiona “in stricta conformitate cu intelegerile din AIE”. Dar unul din acordurile de acum un an se referea si la un asa numit algoritm al puterii repartizate intre cei 4 invingatori ai alegerilor. Liderul liberal-democratilor refuza sa recunoasca valabilitatea acestor “angajamente contractuale”, ba mai mult, in mod latent isi promoveaza candidatura la alegerile prezidentiale utilizand platforma campaniei electorale pentru referendumul constitutional.

Totusi, democratii sunt in stare expectativa, ei mai cred ca Alianta poate fi salvata, daca Lupu va fi principalul candidat din partea coalitiei liberal-democrate la scrutinul prezidential. Altfel, toti cei patru, iar in primul rand PLDM vor trebui sa raspunda in fata votantilor si a partenerilor externi, care au alimentat din start cu resursele necesare guvernarea considerata mai degraba pro-europeana, decat pro-machiavelista.

Respectiva slabiciune a lui Filat (“fragilizarea si scindarea Aliantei”) poate costa in final increderea electoratului in acest partid promitator, punandu-l sa aleaga dintre satisfacerea plenara si nesfarsita a capriciilor lui Ghimpu sau cooperarea amara cu PCRM, deoarece este inemaginabila vreo relatie cu adevarat amicala dintre democrati si cei pe care ei ii considera “tradatori” (adica liberal-democrati).