Comuniştii îşi reinstalează “maşinăria propagandistică”

Protecţionismul politic asigurat ”trecutului sovietic” de către precedenta guvernare comunistă a intrat în coliziune cu logica conducerii liberal-democrate intenţionate să pună căpăt fantasmelor ”sovietofile” inserate în interiorul comunităţii nostalgice, suprimând în cele din urmă potenţialul electoral eventual al Partidului Comuniştilor din Moldova. Deranjaţi, dar în concomitenţă încrezuţi în afectivitatea moldovenilor în privinţa valorilor şi trecutului sovietice, comuniştii îşi reinstalează “maşinăria propagandistică” aparent oprită din cauza crizei de idei sau din contra pe motiv că PCRM şi-a pus bazele unui plan ofensiv/defensiv în relaţie cu noua guvernare, scrie Denis Cenuşă într-un comentariu publicat pe Comunicate.md.

Inversarea efectelor acţiunilor politice ale Alianţei pentru Integrare Europeană a devenit o practică obişnuită a comuniştilor. Mai mult, aceştia se interesează de măsurile strict anti-comuniste sau cele care afectează electoratul comunist hipersensibil la apelurile făcute de fostul partid de guvernământ.

Aruncând o privire peste iniţiativa spicherului Parlamentului, concomitent preşedinte ad interim al ţării, privind studierea crimelor regimului totalitar comunist cu  eventualitatea blamării lui, deducem în mod lejer ”cine/ce” este ţinta acesteia. Or, proclamaţiile despre necesitatea contestării şi eliminării simbolurilor comuniste din viaţa politică moldovenească au abundat în campania electorală ale grupărilor liberal-democrate. Cu atât mai mult, acţiunile sunt în consonanţă cu tendinţele europene profilate cu precădere în 2009, când Asambleea Parlamentară a OSCE şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au articulat mesaje care echivalează şi uniformizează culpabilitatea ansamblului regimurilor totalitare de orice factură (fascismul/nazismul sau comunismul sovietic).

Restrângerea cercurilor de susţinători ai PCRM (reflectate de cele mai recente sondaje de opinie publică), dar în primul rând ”apusul” aparent al popularităţii liderului V. Voronin, îi face pe foştii guvernanţi să se afişeze cu prisosinţă în problema Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Creată pentru a scoate în vizor toate culpele de care se face vinovată puterea sovietică, comisia va deveni o sursă interminabilă şi complexă de condamnare nu doar a comunismului, dar şi a PCRM-ului, care pretinde la statutul de predecesor “tehnic” (nu şi juridic) al comuniştilor sovietici. Pe de altă parte însă, acuzele emanate de această structură, fie ele şi justificate, riscă se provoace repulsie în societate, condiţionând victimizarea comuniştilor în calitate de moştenitori şi apărători (cel puţin la nivel declarativ) ai reminiscenţelor sovietice. Gradul intensităţii şi consacrării pro-comuniste va fi determinat de dinamica şi profunzimea iniţiativelor de promovare a valorilor naţionale autentice (limba, istoria română etc.) în diverse domenii ale vieţii publice, generate activ de conducerea liberal-democrată, dar care produc sentimente vibrante mai puţin pozitive în rândul cetăţenilor autoidentificaţi ca moldoveni sau cei care aparţin comunităţii rusolingve.

Deşi s-ar părea dificilă formularea unor raţionamente  capabile să minimizeze legitimitatea şi adecvateţea acţiunilor de explorare a trecutului sovietic, comuniştii rămân să fie în posesia unui arsenal de argumente important. Avantajaţi de aniversările legate de împlinirea a 65 de la Marea Victorie dirijate de Rusia, precum şi de campania politico-dimplomatică internaţională viguroasă, soldată cu adoptarea unei rezoluţii în cadrul Asambleei ONU, care critică indirect încercările de a falsifica istoria, dar şi de a eroiza fascismul, comuniştii în frunte cu Voronin vor tinde să-şi construiască retorica propogandistică pentru a menţine ratingul formaţiunii şi a liderului acesteia, urmărind reabilitarea imaginii şterse cauzate de alunecarea lor din schemele de guvernare, dar şi de antrenarea energică a liberal-democraţilor în procesul de guvernare a ţării.