Sînt cetăţean al Moldovei, unul dintre cele cîteva sute de mii de compatrioţi care au fugit de regimul comunist de la Chişinău, în căutarea unor surse de existenţă pentru familiile lor. M-am stabilit cu traiul în Italia de 7 ani, aici s-a născut şi mezinul nostru, pe care îl vom educa în spiritul libertăţii de exprimare şi valorilor democratice europene. Mă bucur că în Moldova au fost înlăturaţi de la putere călăii comunişti care ne-au furat de ne-au prăpădit, din generaţie în generaţie, zeci de ani. Tare mult sper în alianţa de guvernare, fiindcă vrem să revenim acasă, acolo, unde stau mormintele buneilor şi străbuneilor noştri. Aşteptăm cu toată familia rezultatele alegerilor din toamnă şi vă asigur că vom vota şi noi aici, pentru Moldova liberă şi euroconformă.

Sîntem în aşteptarea unor mari schimbări. În primul rînd, aşteptăm ca acestea să se întâmple la Chişinău. Peştele de la cap se stircă, zice un proverb. Dar, tot de la cap, începe să se facă sănătos, dacă are cap pe umeri, şi nu un simplu loc pentru a purta o „budionovkă”. În primul caz, vorbesc de fosta guvernare, comunistă, care a jefuit destul de «democratic» propriul popor, cu acordul tacit al majorităţii populaţiei, zombată cu succes de aparatul ideologic al PCRM şi pseudo-harizmaticul Varonin. Urmărim şi noi aici, în Italia, ştirile la televizor: cum întrebarea la microfon o pune corespondentul NIT, N4 sau Omega (presa care îi favorizează pe comunişti), Voronin imediat "înfloreşte" şi începe să se întreacă cu colegul său cubanez Fidel Castro, în arta oratorică, aidoma unor dinozauri care nicidecum nu vor să plece la odihnă, chiar dacă au scurs din popor tot ce au putut. Cum însă apare în scenă un jurnalist independent, gata (!) — harizmaticul ex-preşedinte începe a rumega intens din fălci şi a produce o cantitate imensă de salivă, pe care o scuipă, la figurat, aidoma "Katiuşelor" din cel de-al doilea război mondial, în adresa «oponenţilor». Nimic nou, la moment.

Oricum, sîntem în aşteptare. Anul 2009 a fost un an bun pentru Moldova (au venit liberalii şi democraţii la putere!), dar anul 2010 continuă a fi un an de grele încercări. Dacă e să vorbim sincer, va învinge raţiunea echilbrată a politicienilor „pragmatici” de la Chişinău, şi nu e de mirare. Pe scena politică a apărut o stea liberală, care a dat lumină moldovenilor – Mihai Ghimpu. Deloc eminescian, limbajul lui nu mai deranjează pe nimeni. Contează sinceritatea vădită şi verticalitatea incontestabilă a politicianului, merite recunoscute chiar şi de opoziţia comunistă. Dar, vor învinge, probabil, la alegerile din toamnă, colegii lui democraţi şi cei care sînt mai puţin democraţi, dar nici liberali. Însă, haideţi să nu ne grăbim; căci am înţeles şi noi, cei de la Torino; că Ghimpu mereu are cîte un as, de rezervă. În final, contează victoria alianţei.
 
În toamna anului 2009 am ascultat la Radio Europa Liberă un interviu acordat de preşedintele interimar, în cadrul căruia, Ghimpu şi-a cerut scuze de la români pentru vizele impuse lor de fosta guvernare comunistă: „A fost o ruşine pentru noi. Eu îmi cer scuze prin intermediul "Europei libere" în faşa cetăţenilor României. Sigur că am corectat această greşeală politică, conştient făcută. Noi trebuie să avem relaţii bune şi foarte bune cu România...”. Tot în septembrie 2009, preşedintele interimar a anulat prin decret prezidenţial vizele impuse cetăţenilor români de fosta guvernare comunistă, după protestele antiguvernamentale (împotriva clanului Voronin şi lingăilor acestuia) din aprilie. Jos pălăria, domnule Ghimpu!

Spre regret, România mai menţine regimul de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova şi se mai cere o garanţie bancară de 500 euro pentru cei, care doresc să obţină cetăţenia română. Şi ce facem cu oamenii simpli, care abia supravieţuind din salariile şi îndemnizaţiile modeste, doresc să-şi recapete cetăţenia firească oricărui basarabean? Înţeleg că UE e foarte preocupată de securitatea spaţiului bine conturat pe harta politică din Europa, din care motiv apreciez decizia de la Bucureşti de a crea condiţii speciale pentru basarabeni. Or, vizita preşedintelui Ghimpu în România a fost „una, dar bună” – am redobândit acel statut important în relaţiile bilaterale, pe care l-au distrus comuniştii, ultima picătură fiind expulzarea diplomaţilor români, imediat după manifestările în masă din aprilie 2009. 

Rugăm mult alianţa de guvernare să nu uită şi de noi, basarabenii aflaţi în Italia. Nu putem nega faptul că în ultimul an s-a atras o atenţie sporită acestui segment de alegători. Mai mult, eram gata să susţinem coaliţia de guvernare, chiar din start. Dar suntem prea puţin informaţi despre planurile AIE în privinţa a sute de mii de cetăţeni, aflaţi la muncă peste hotare. Mă refer la o iniţiativă bună de la Chişinău, de a crea o agenţie de stat, care ar monitoriza situaţia creată şi ar propune soluţii. Nu ştim argumentele, dar am înţeles că iniţiativa Guvernului nu a fost acceptată. Regretăm de acest fapt, însă sperăm că alianţa este cu adevărat „de beton”, căci numai împreună cele patru formaţiuni politice vor putea duce povara grea – de a scoate ţara din sărăcie şi de a integra Moldova în Uniunea Europeană.

Fără să vreau, am citat deviza lui Mihai Ghimpu şi, tot în acelaşi context, vreau să-mi exprim solidaritatea cu oamenii de bună credinţă, care au acuzat decizia Curţii Constituţionale, privind Decretul preşedintelui cu privire la ziua de 28 iunie 1940. S-a produs o răzbunare a coaliţiei neoficiale stângi faţă de unicul reprezentant al dreptei, care şi-a menţinut verticalitatea, până la ultima. Care nu ar fi argumentarea CC, în final, ea deja nu mai contează pentru noi. Aşa că, ne vom întâlni la 5 septembrie şi, dacă a da Domnul, încă o dată, peste 2 luni, pentru a ne exprima la cele două opţiuni – ce ţară ne dorim noi pentru urmaşii noştri şi pe cine îl dorim în fruntea acestei ţări. Cel puţin, pentru viitorul apropiat.

Sîntem în aşteptarea unor mari schimbări,

Al vostru,
Turuta Ghenadie,
doctor habilitat, actualmente — constructor în Torino, Italia.

[email protected]