Prezentul continuu

În mod normal, voiajul preşedintelui Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr (PPDA) la Bucureşti trebuia să facă valuri în spaţiul public. Cum-necum, era vorba de liderul protestelor-maraton din piaţa centrală a Chişinăului.

Sfinxul din Bucegi rămâne rece

Am aşteptat o săptămână reacţiile presei. Degeaba. E ca şi cum aş fi sperat să răspundă sfinxul din Bucegi la croncănitul unei ciori care, sărind din pom în pom, a ajuns, din întâmplare, în vârful stâncii.

Cu excepţia unor bloggeri afiliaţi puterii de la Chişinău, care au căutat să facă din călătoria lui A.Năstase în România subiect de cancan şi băşcălie, mass-media a luat apă-n gură. Singurul comentariu pertinent este cel semnat de Iulian Chifu, fostul consilier al preşedintelui Băsescu, care îi reproşează lui A. Năstase „orbecăiala confuză”.

În aceste împrejurări, se impune o analiză nepărtinitoare a primei vizite oficiale a preşedintelui Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr la Bucureşti. În condiţiile în care el reprezintă unul dintre cele două partide ale opoziţiei proeuropene cotate cu anumite şanse în viitoarele bătălii electorale, miza aflării sale în capitala României este mare.

Şi cum rezultatele călătoriei acestuia par modeste, chiar contraproductive, ele ridică nişte întrebări. Una dintre ele ar fi de ce s-a dus la Bucureşti? Şi alta ar fi de ce a riscat totul, dacă nu avea siguranţa să găsească acolo sentimente de reciprocitate?

I-au închis uşa în nas

Până una-alta, este cert faptul că Andrei Năstase a plecat în România pe propria-i răspundere, fără a fi invitat de nimeni. Bucureştiul nu era disperat să-l vadă. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, programul vizitei era să fie ceva mai consistent şi anunţat din timp.

Cum însă liderul PPDA s-a întâlnit doar cu ex-preşedintele Traian Băsescu şi cu vreo câteva persoane cvasi-anonime, este la mintea oricui că întreprinderea lui a dat chix. Uşile pe care urma să le deschidă i-au fost, după toate probabilităţile, închise în nas.

Un indiciu clar că vizita a eşuat lamentabil, după cum sugerează şi Iulian Chifu, este absenţa oricăror mesaje din partea amfitrionilor. Unde mai pui că şi preşedintele PPDA, revenind la Chişinău, n-a avut practic nimic de spus.

De unde şi impresia că Năstase s-a dus la Bucureşti în disperare de cauză. Neîncrederea accentuată a Occidentului, în speţă a României, faţă de persoană sa, devenise atât de evidentă încât a început să-i erodeze capitalul electoral şi aşa subţire pe care îl adunase în ultimele luni datorită postării sale în fruntea manifestaţiilor antiguvernamentale din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

A vrut să remonteze un handicap

Andrei Năstase s-a dus la Bucureşti, deşi nimeni nu-l aştepta acolo cu pâine şi sare, ca să remonteze un handicap ce riscă să-l coste scump. El avea nevoie de scena politică românească pentru uzul electoral intern în tentativa de a demonstra sprijinitorilor săi proeuropeni că e văzut cu ochi buni în România. N-a fost să fie.

Liderul PPDA nu fusese primit nici măcar la nivelul de care s-a bucurat Maia Sandu în luna ianuarie a anului curent. Preşedintele PAS, chit că partidul său nu era încă înregistrat la acea oră, în afară de Traian Băsescu, a avut o întrevedere cu Alina Gorghiu, co-preşedintele PNL, cu deputatul Ovidiu Raeţki, liderul diasporei româneşti, cu prof. Marian Preda, preşedintele Senatului Universităţii Bucureşti etc.

Altfel au stat lucrurile cu Andrei Năstase. Preşedintele Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr a venit la Bucureşti ca un intrus.

Establishment-ul românesc n-a dorit să coboare atât de jos încât să discute cu el. Au refuzat să se întreţină cu acesta până şi parlamentarii care îl critică fără istov pe Vlad Plahotniuc. Au contat, pesemne, şi scheletele din dulap care deconspiră legăturile liderului PPDA cu nişte cercuri de afaceri dubioase, altele decât cele aflate acum la putere.

În această situaţie, decidenţii de la Bucureşti şi-au luat o distanţă de precauţie, lăsându-l pe Traian Băsescu să-i reprezinte. Fostul preşedinte, dacă e să-i dăm crezare lui Iulian Chifu, i-a imputat lui A. Năstase „greşeala” revendicării anticipatelor şi alierea cu partidele putiniste ale lui Dodon şi R. Usatâi.

Asta este exact ce v-am spus şi noi aici la Chişinău. Partenerii occidentali ai Republicii Moldova şi, nu în ultimul rând, Bucureştiul, deşi simpatizează opoziţia antioligarhică, îl antipatizează pe A. Năstase a cărui exprimare politică arată ca dracul.

Sub pretextul luptei pentru eliberarea statului din captivitate, liderul PPDA face pact şi cu diavolul numai să ajungă la putere. Se confirmă astfel suspiciunile că gestiunea protestelor populare fusese confiscată de clanuri oligarhice perdante care se căznesc acum să se revanşeze.

Se încearcă de fapt o ordinară răsturnare a piramidei cleptocrate cu riscul destabilizării situaţiei politice interne şi redirecţionării vectorului de politică externă spre Est. Atare tertipuri, bineînţeles, n-au cum să nu stârnească dezgustul aliaţilor noştri occidentali.

Aşa fiind, Andrei Năstase s-a întors la Chişinău cu coada între picioare. La Bucureşti nu a găsit înţelegere, iar scuze nici atât.