Nicolae Negru: Războiul fasolei în AMN şi sfârşitul ”războiului pentru patrie” la PCRM

Declanşarea ”războiului fasolei” în AMN riscă să reducă la ridicol reputaţia acestui partid, subliniind inconştienţa ambelor tabere care declară că acţionează în interesul formaţiunii. Impresia pe care o lasă în urma lor părţile beligerante e că nu le pasă de partid.

Dacă Urechean ar fi ţinut mai puţin la propria ambiţie, ar fi repetat congresul, respectând toate formalităţile, şi dacă Untilă ar fi pus unitatea partidului mai presus decât ambiţia lui de a deveni preşedinte, nu s-ar fi adresat la Ministerul Justiţiei şi nu ar fi plecat din partid. Problema AMN e că steaua sa apune şi puţin se mai poate face pentru salvarea acestui partid cu probleme identitare, scrie analistul Nicolae Negru în Jurnal de Chişinău.

Evident, pasul lui Untilă şi Colesnic adaugă bătăi de cap Alianţei. Plecarea grupului disident în frunte cu Untilă la Mişcarea Acţiunea Europeană transformă această formaţiune în una parlamentară, cu anumite posibilităţi de obţinere a unor funcţii în procesul continuu de partajare a acestora în cadrul AIE. S-ar putea ca dl Petrencu să fi ajuns deja la concluzia neplăcută că şansele sale de lider de partid sunt modeste şi să accepte să ”transmită” postul său de preşedinte al MAE lui Untilă în schimbul unui post administrativ. ﾎnsă e puţin probabil ca această mişcare să producă un efect nou pe scena politică. Anul 2009, cu două scrutine parlamentare, le-a fost de învăţătură alegătorilor. Ei au prins împărţirea partidelor în cele cu şanse şi cele fără şanse de trecere în Parlament.
Cu tot respectul nostru pentru dl Untilă şi dl Colesnic, nu ei, ci Urechean a fost ”motorul” AMN. Aşa că trecerea lor doar surpă în continuare ratingul AMN, dar nu dă mai nimic MAE, ci, dimpotrivă, îi poate dăuna, căci MAE riscă astfel să capete reputaţia unei formaţiuni constituite din politicieni ”eşuaţi”.

În acelaşi timp, în tabăra adversă, pe stânga eşichierului politic, se înregistrează regrupări cu consecinţe serioase pentru PCRM. Voronin abia întors din concediu a aflat neplăcuta veste că cei patru deputaţi comunişti care au părăsit fracţiunea PCRM aderă la ”Moldova Unită” şi astfel nu vor pierde timpul cu înregistrarea unui nou partid, ci vor porni din start acţiunile de atragere a membrilor PCRM în tabăra lor.
În felul acesta, PCRM suferă o lovitură dublă:

1) este părăsit de câţiva membri importanţi – Ţurcan şi Stepaniuc s-au aflat mereu pe linia întâi a ”frontului” comunist, iar Belcenkova a fost, se poate spune, ”cronicarul personal” al lui Voronin, în calitatea de jurnalist la NIT – şi
2) se vede nevoit să schimbe în mod radical tactica şi strategia electorală.

Declaraţiile precum că PCRM este părăsit de ”gunoi” lovesc ca un bumerang în PCRM, trezesc neîncredere faţă de partid. Mai ales că argumentele lui Ţurcan şi Stepaniuc nu sunt de neglijat, ei critică pe bună dreptate strategia exclusivistă a PCRM de după alegerile locale din 2007, comportamentul lui Voronin de după 5 aprilie, care a fost iarăşi arogant, egocentric, provocator. Stepaniuc s-a referit în special la comportamentul dubios al lui Voronin în ziua de 7 aprilie, care a culminat cu vandalizarea şi distrugerea sediilor parlamentului şi preşedinţiei. Una e când aceste acuzaţii i se aduc liderului PCRM din tabăra partidelor liberal-democratice şi e cu totul altceva când vin din partea foştilor colegi de partid.

Pe de altă parte, indiferent de numărul de voturi pe care le va atrage formaţiunea lui Ţurcan şi Stepaniuc, etapa ”să ne apărăm patria” se încheie şi folosirea acestei lozinci nu mai poate avea efectul pe care l-a avut în condiţiile când PCRM ocupa mai tot segmentul de stânga al eşichierului politic. Unui partid condus de Vladimir Ţurcan şi Victor Stepaniuc (în rolul de ideolog) nu ai cum să-i atribui intenţii ”românizatoare”, de distrugere a ”statalităţii”. Astfel, după monopolul mediatic, iată că începe spargerea monopolul ”mesianic” al PCRM, şi formaţiunea va fi nevoită să revină cu picioarele pe pământ. Schimbarea lozincii nu este un lucru atât de simplu precum pare, în condiţiile în care ”să ne apărăm patria” a devenit pentru PCRM ceea ce era ”proletari din toate ţările, uniţi-vă” pentru PCUS.

La fel, Moldova Unită va pune capăt şi monopolizării de către PCRM a simpatiilor Moscovei, care, dacă nu va renunţa definitiv să-l sprijine pe un perdant ca Voronin, se va vedea nevoită să ”pună ouăle în mai multe coşuri”.
O altă veste rea pentru Voronin este formarea de către preşedintele interimar Mihai Ghimpu a unei comisii care va elucida crimele regimului comunist în Basarabia. Aceasta va trebui, fără îndoială, să se refere şi la practicile comuniste de după 1991, şi e de presupus că una din recomandările comisiei va viza şi folosirea simbolicii comuniste. Iar secera şi ciocanul, se ştie, le aduceau comuniştilor un plus de voturi, fără niciun efort.