URSUL NU SE MULŢUMEŞTE CU UN MORCOV

 

Oricât ar părea de paradoxal, Republica Moldova are şansa, să ajungă în Europa pe coama Rusiei. Mai exact vorbind, Chişinăul ar putea să profite de jocurile Occidentului şi Moscovei care se curtează acum reciproc, pentru a se strecura în UE. Să mă explic.

Actualul flirt dintre Washington şi Bruxelles, pe de o parte, şi Kremlin, pe de alta, nu ne dezavantajează. Rămâne de văzut, ce-i drept, în ce măsură ne favorizează. Dar, oricum, nu ne este potrivnic şi, în anumite condiţii, ar putea să ne fie chiar prielnic.

 

Este adevărat că orice apropiere dintre Occident şi Rusia ne face să tresărim. Colaborarea lor strânsă e un motiv de îngrijorare nu numai pentru noi, ci şi pentru celelalte state din fostul bloc sovietic. Cu toţii avem o experienţă istorică amară. Ne temem de o nouă Yaltă, unde am putea fi devoraţi pe pâine la masa bogaţilor. Ne e frică de o sacrificare a ţărilor mici de dragul unor interese globale.

Unde mai pui că, deşi pare să fi tras învăţăminte şi din trădarea de la Munchen, în 1938, şi din cea din Crimeea, în 1946, când Stalin a ocupat şi a sovietizat estul continentului european, Occidentul mai dă şi astăzi uneori semne de nehotărâre. Adesea se creează impresia că SUA şi UE, servind ursul cu vreun morcov, pentru a-l îmblânzi, îl lasă să calce în picioare, dacă nu chiar să muşte, vecinii săi mai mici. Aşa s-a întâmplat cu Georgia, de exemplu, care în 2008 a rămas singură în faţa invaziei militare ruse.

 

SE RETRAG ÎN UCRAINA, ATACĂ ÎN BALCANI

 

Numai că lucrurile se schimbă. Aşa se face că astăzi nu doar Europa, dependentă de importurile de resurse energetice din Răsărit, stă la mâna Moscovei, ci şi viceversa. Ruşii au ajuns şi ei dependenţi de investiţiile şi tehnologiile occidentale fără de care modernizarea ţării lor este imposibilă.

 

Dacă acum doi ani preşedintele american se vedea silit să-l roage umil pe omologul său rus să voteze vreo rezoluţie în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, iar acesta, în replică, strâmba din nas, azi Moscova nu-i atât de încrâncenată ca odinioară. Putin şi Medvedev nu se mai umflă în pene şi de cele mai multe ori se văd siliţi să coopereze.

 

Occidentul, de bună seamă, pentru a-şi atinge nişte obiective geo-strategice, face concesii Rusiei. Dar nu o mai îmblânzeşte cu cu orice preţ. Nu vâră capul în gura ursului. Uniunea Europeană, spre exemplu, a refuzat recent să elimine vizele pentru ruşi, chit că Dmitri Meidvedev se căzneşte să obţină acest privilegiu cu tot dinadinsul.

 

Când se vede constrâns să cedeze într-o anumită zonă, Occidentul caută să se revanşeze în alta. Repliindu-se în faţa ruşilor în Ucraina, îi cotonogeşte în Balcani. Recent, Sofia, de exemplu, le-a dat o lovitură grea, renunţând să implementeze două proiecte energetice ale Moscovei.

 

UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ!

 

Zice-se că premierul bulgar Borisov le-a dat papucii ruşilor la îndemnul Germaniei şi Statelor Unite. Astfel, se încearcă recuperarea pierderilor pricinuite de fluctuaţiile politice ale Turciei care se distanţează de Occident, dar se apropie de Rusia. Unde dai şi unde crapă, nu-i aşa?

 

La fel acţionează şi Franţa. Înainte de a se întâlni cu Dmitru Medvedev, preşedintele Nicolas Sarkozy l-a primit ostentativ deunăzi pe omologul său georgian Mihail Saakaşvili, dând astfel de înţeles că Parisul, oricât de mult şi-ar dori o colaborare cu Moscova, nu-şi trădează, totuşi, aliaţii din republicile desprinse de defuncta URSS.

 

În aceste împrejurări, ar avea de câştigat şi Chişinăul. Nimic nu-i bătut în cuie, fireşte, dar contextul internaţional ne dă nişte şanse. Pentru a reface balanţa înclinată în ultimul timp în favoarea Moscovei, pentru a răzbuna finlandizarea Ucrainei, SUA şi UE ajută acum Republica Moldova să sprinteze pe calea integrării europene. Tocmai de aceea, emisarii sosiţi la Chişinău de la Bruxelles sau Strasbourg, îi fac generoase avansuri Alianţei, asigurând-o că-i pe drumul cel bun.

 

DE CE S-AU SUCIT MERKEL ŞI COMPANIA?

 

Privită din acest unghi, devine explicabilă aparent neverosimila intervenţie politică a marilor cancelarii occidentale care, după ce au sprijinit câteva luni bune Comisia de la Veneţia, ulterior au forţat-o în mod surprinzător să-şi modifice poziţia şi să permită desfăşurarea unui referendum constituţional în Republica Moldova. Este la mintea oricui că Merkel şi compania s-au sucit, dând cu piciorul în autoritatea unei vechi şi importante instituţii europene, nu doar pentru a debloca criza politică de la Chişinău. Miza lor, după toate probabilităţile, este mai mare şi se cheamă integrarea europeană a Republicii Moldova.

 

De aceea, se pare că premierul Vlad Filat nu se duce degeaba la Luxemburg, unde azi urmează să aibă loc discuţii privind anularea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni. Lucrul acesta nu se va întâmpla mâine, bineînţeles. Dar Chişinăul ar putea să-şi atingă obiectivele mai repede decât s-a crezut.

 

Pentru a-şi scoate pârleala în faţa Rusiei după înfrângeri în serie şi pentru a restabili în zonă echilibrul zdruncinat în ultimul timp, Bruxellesul se va vedea nevoit să le permită cetăţenilor Republicii Moldova să călătorească nestingherit prin Uniunea Europeană înainte de a le oferi acest drept ruşilor. Dar nici asta nu-i suficient.

 

PUNCTE PENTRU DOSARUL INTEGRĂRII

 

Moscova, precum se ştie, nu crede în lacrimi. Ca să găsească un limbaj comun cu ruşii, ca să-i convingă să fie mai cooperanţi, Occidentul urmează să le taie puţin poftele, să le descurajeze contraofensiva, încununată de succes în Ucraina. Va trebui să-i facă să danseze aşa cum li se cântă. Numai astfel îi va pune la respect.

 

Kremlinul şi comunitatea euro-atlantică sunt acum în poziţie de dans diplomatic. Chişinăul ar putea profita de situaţie, vorbind în termenii Campionatului Mondial de Fotbal, pentru a înscrie un eurogol printre picioarele ruşilor. Astfel, va puncta decisiv pentru dosarul integrării sale în Europa.

 

UE s-a împiedicat până acum de mai multe ori şi de aceea nu mai poate face nici un pas greşit. Dacă vrea să-i iasă piruetele la Nistru, Uniunea Europeană va fi obligată să ţină seama, în sfârşit, de insistenţele Bucureştiului şi să-i ofere Republicii Moldova o foaie de parcurs pentru aderare.