Câinii folosesc mecanisme specifice formării de legături între părinţi şi copii pentru a ne face să îi iubim

Oamenii de ştiinţă au descoperit de ce ne iubim câinii aproape la fel de mult ca pe propriii copii.

Un studiu publicat recent arată că atunci când ne uităm în ochii unui câine, atât în creierul oamenilor cât şi în creierul animalelor se eliberează oxitocină, ”hormonul iubirii”. Mecanismul este acelaşi cu cel formării legăturii dintre o mamă şi copilul său.

Interesant este însă că această legătură psihologică nu există şi cu lupii, animalele din care au evoluat ”cei mai buni prieteni ai omului”.

”Aceste descoperiri susţin existenţa unei bule între specii, mediată pozitiv de oxitocină şi facilitată de privire”, explică Miho Nagasawa, de la Universitatea Azabu din Japonia.

Anterior, echipa lui Nagasawa a promovat ideea că prietenii noştri canini pot stimula eliberarea de oxitocină, însă aceste studiu şi-a propus să mai facă un pas în faţă şi să stabilească dacă patrupedele sunt cele care provoacă acest proces.

Pentru a testa ipoteza, cercetătorii japonezi au luat 27 de câini pe care i-au pus într-o cameră alături de stăpâni şi de doi necunoscuţi. Câinii au fost apoi stropiţi pe nas fie cu soluţie salină fie cu oxitocină.

Femele stropite cu oxitocină au petrecut mult mai mult timp uitându-se la stăpâni decât cele stropite cu soluţie salină. Acest lucru a dus la creşterea nivelului de oxitocină atât din sângele stăpânilor cât şi din cel al câinilor, sugerând faptul că ar fi vorba despre un răspuns direct. Din motive încă necunoscute, masculii nu au fost la fel de susceptibili la dozele de oxitocină.

Echipa a analizat apoi nivelul de oxitocină al lupilor domesticiţi, dar şi ale oamenilor care i-au crescut, însă nu au descoperit nicio legătură.

Cercetătorii susţin că lupii care au trăit în apropierea comunităţilor de oameni în urmă cu mii de ani au ”deturnat” mecanismul de legătură între părinte şi copil, explicând astfel modul în care a evoluat relaţia foarte strânsă dintre oameni şi câini.

”Descoperirile sugerează că câinii au profitat de sensibilităţile noastre parentale - folosindu-se de comportamente precum privitul în ochi - pentru a genera sentimente de recompensă socială şi comportamente de îngrijire (...) Este un mecanism foarte puternic prin care câinii ne-au câştigat inimile şi noi pe ale lor”, notează Evan MacLean şi Brain Hare, de la Universitatea Duke.