Premierul Vlad Filat și ministrul român al Economiei, Adriean Videanu, care a efectuat o vizita la Chișinău, au convenit asupra construcției unui gazoduct de interconexiune a sistemului Republicii Moldova de gazificare cu cel al României pe direcția Ungheni-Iași. Acest lucru va permite livrarea gazelor naturale in ambele sensuri, beneficiari urmând să fie consumatorii din Republica Moldova și România.

Stirea asta, publicata de Jurnal de Chisinau, reluata apoi de cei de la Hotnews, ma duce cu gândul la ipocrizie.

IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

Nu e vorba de minciună, nici de falsitate, prefăcătorie sau vreun vicleșug. Ferească sfântul! Știrea este adevărată şi vine la urma urmei spre asigurarea securității energetice a Republicii Moldova care reprezinta o prioritate și un obiectiv strategic al actualului guvern moldovean.

Fățarnica idee care transpiră la citirea acestei noutăți, sugerată discret, e că fosta guvernare umbla teleleu, fără să aibă nici o grijă referitoare la securitatea energetică. Iată falsul. Iată perfidia acestei noutăți transmise către publicul larg. Iată de unde îmi vine exasperarea.

Una dintre principalele componente ale concepției strategiei de securitate națională a Republicii Moldova, strategie la care au contribuit experți moldoveni din domeniul soft securities ca Viorel Cibotaru sau Nicolae Chirtoacă se referea tocmai la capitolul de securitatea energetică a Republicii Moldova.

Şi chiar dacă guvernul condus de Vasile Tarlev a avut erorile lui, bine scoase în evidență de ADEPT, care a monitorizat implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, trebuie să aducem aminte, că referitor la construcția unui gazoduct de interconexiune pe direcția Ungheni-Iași, lumea jurnalistică moldavă a avut ce scrie.

S-a scris despre acest lucru şi după prima întâlnire a președintelui Băsescu cu omologul său moldovean, Voronin. S-a vorbit despre necesitatea acestei interconexiuni şi după întâlnirea din 2001 dintre Voronin cu președintele de atunci al statului român, Ion Iliescu. Au convenit şi atunci ca şi acum. Ba chiar mai mult! Băsescu a primit în dar de la președintele moldovean 10 mii (!) de sticle din cel mai bun vin moldovenesc tot pe baza acestei promisiuni. (Se pare că proiectul trebuia să se desfășoare cu finanțare europeană care urma să fie obținută la solicitarea euro-regiunii Prutului superior. Sic!)

O fi umblat guvernul Tarlev, hăisa prin strategiile de securitate militară, o fi tăiat guvernul Tarlev frunză la câini, în ceea ce priveşte Planul Individual de Acţiuni Moldova - NATO, însă nu putem sugera indolență, nepăsare sau apatie, în lucruri care ţin de găsirea unor resurse alternative pentru asigurarea securităţii energetice. Guvernul Sturza analiza asemenea chestiuni. Purtătorul de cuvînt al acelui guvern, Nicolae Chirtoacă, sugera exact acelaşi lucru. Premierul Ion Ciubuc spunea în conferinţe de presă că un asemenea proiect este fiabil. Guvernul Braghiş examina posibilitatea implementării unui proiect comun ale celor trei state Ucraina, România şi Republica Moldova. Ca şi guvernul condus de Tarlev să discute atît cu premierul Năstase cît şi cu Tăriceanu tot despre asta.

Interconexiunea asta e cu barbă, nu-i aşa? Toți discută, analizează şi doresc implementarea pentru binele țărilor lor, şi al simplului cetățean, care-va să zică, însă nu-ş de ce, nu e scânteie, nu e foc!
Indiferent de culoare politică pe care au avut-o guvernele celor două state, vecine şi prietene, voința politică de a realiza acest proiect a existat. Şi asta, nu atât înțelegerii necesarului de securitate energetică, cât al dividendelor care ar putea fi obținute în urma trecerii unui metru cub de gaz metan din Moldova în România sau invers. Iar acolo unde e gaz, sunt și bani. Iar după bani, de-a moaca, umblă toți, indiferent de culoarea sau ideologia partidului din care fac parte.

Fără să fim ipocriți, şi cu un minim de decență necesar îmi permit să afirm că nu va fi nici o scânteie. Şi nici o conductă de interconexiune nu va exista. Căci flacăra albastră nu este nici românească, nici moldovenească. Abia atunci când cei care dețin monopolul naționalității flăcării albastre pe cuprinsul întregii Europe, vor spune da, abia atunci panglicile vor fi tăiate. Până atunci, oamenii politici din spațiul carpato-pruto-nistrean, convin asupra ceva, care poate, dacă, ar avea loc. În gramatica limbii române ăsta e condiționalul optativ. În politică asta se cheamă, apă de ploaie.