Amploarea festivităţilor dedicate celebrării Zilei Europei la Chişinău exprimă pasul cu care păşeşte noua guvernare în direcţia Bruxellesului şi intenţionalitatea progresivă a partenerilor europeni de a susţine Chişinăul. Semnificaţia politică a evenimentului se dublează datorită suprapunerii perfecte a voinţei conducerii moldoveneşti cu ritmul integrării europene acceptă de centrele decizionale ale UE în vecinătatea estică. Iar numărul şi varietatea documentelor semnate cu ocazia vizitei comisarului european Fule vin să confirme această realitate.

Abundenţa şi reprezentativitatea prezenţei europene de Ziua Europei au arătat tendinţa clară de apropiere prefigurată în dialogul politic dintre UE şi R. Moldova. Mişcările date nu sunt însă echivalente cu cele văzute la nivel public din perspectiva cetăţeanului de rând. Interesul înalt a multor moldoveni pentru bucatele europenilor, mai ales pentru cele oferite gratuit, au demonstrat care sunt valorile realmente importante pentru o bună parte din cetăţeni. Probabil, oficialii moldoveni trebuie să recunoască sincer acest lucru, iar cei de la Bruxelles să observe diferenţa mare care există între guvernarea conştientă şi grupurile numeroase ale populaţiei inconştiente de esenţa integrării europene.

În altă ordine idei, vom aduce o critică şi prestaţiei slabe a unor reprezentanţi ai statelor europene. Desigur, trebuie să dăm crezare moldovenilor atraşi de mâncăturile europene, dacă facem o evaluare obiectivă a modului în care s-au pregătit reprezentanţele diplomatice de Ziua Europei. Nedumerire au trezit anumite materialele informative neatractive şi inaccesibile (disponibile în limbi neposedate de cetăţeni etc.) oferite publicului, dar şi acele persoane neinteresate şi „neinteresante” aflate în preajma anumitor “corturi” ale europenilor.

Acoperirea informativă lacunară sau accentul mare pus mai mult pe promovarea firmelor turistice decât pe ce a valorilor europene şi a culturilor pe care le înglobează spaţiul european, împreună cu cozile imense la „bucătării”, au proiectat o altă Europă decât cea susţinută de Chişinăul oficial, dar şi de europenii veniţi de la Bruxelles.

Dezamăgirea cea mai mare pentru europeni a fost boicotarea Zilei Europei de către opoziţia comunistă, care a reuşit astfel să accentueze discrepanţa dintre această sărbătoare şi Ziua Victoriei. Într-adevăr, spiritul sutelor de moldoveni îndureraţi şi nostalgici adunaţi la Memorialul dedicat soldaţilor Armatei Sovietice se deosebeşte radical de cel al participanţilor „înfometaţi” chemaţi să celebreze Ziua Europei. Prin reticenţa sa comuniştii au reuşit să accentueze acest lucru. Din punct de vedere obiectiv, PCRM-ul a dat încă un semnal oficialului de la Bruxelles privind rolul „special” revendicat de  gruparea comunistă pe scena politică autohtonă, dar cel mai mult în soluţionarea crizei constituţionale.