Îmi spunea mama că avea nişte chestii de rezolvat prin Chişinău şi n-a făcut nimic: era 25 decembrie, zi liberă. Îmi spuneau nişte prieteni că trebuiau să-şi ridice nişte acte de la nuştiu ce instituţie birocratică şi erau îngrijoraţi că nu aveau pe cine întreba nici de sănătate: era luni, a patra zi de Revelion.

 

Urmează Craciunul pe stil vechi, revelionul pe stil vechi, Boboteaza pe stil vechi. Între timp, noi, moldovenii, nu ratăm toate aceste mari sărbători ortodoxe nici pe stil nou, că de, suntem români şi punctum. Se termină luna ianuarie şi moldovenii se gândesc să iasă ori nu la muncă, oricum, februarie e lună foarte scurtă! Pe lângă sărăcie, drumuri, sistem sanitar prost, sistem de învăţământ sovietizat, birocraţie, Republica Moldova are şi această cangrenă: zecile de sărbători pe care le tratează cu maximă responsabilitate - se odihneşte.

 

Eram mic, ţin minte, şi munceam la câmp de-mi pârâiau oasele. Este adevărat, aveam nişte sărbători religioase pe care le respectam cu stricteţe. Numai că aceste sărbători erau puţine şi numai bine orânduite, să ne dea răgaz, nouă, sărmanilor oameni ai pământului, să ne tragem sufletul şi să ne îndreptăm spatele. Ianuarie fericit, Moldovă dragă! Revii la muncă prin februarie, martie şi reîncep sărbătorile: 23 februarie, 10 martie, 1 aprilie şi tot aşa…

 

Veţi spune, ce este de făcut? Păi, moldovenii să sărbătorească la muncă şi prin muncă. Eu aşa fac.