Maldova! Maldova! Unde-i Tricolorul?

Am urmărit cu mare atenţie manifestaţiile opoziţiei comuniste, care a mărşăluit pe străzile Chişinăului şi a scandat „Maldova, Maldova!”, am privit chipurile crispate ale noilor mânzoci politici cu feţe roşii, steaguri roşii şi cerul gurii roşu atunci când strigau „V şerengu!” (Încolonaţi-vă!) şi, la un moment dat, m-am surprins la gândul că toată armata aceasta de ultra-patrioţi nu este din Republica Moldova.

Am avut senzaţia că pe străzile capitalei noastre defilează nişte fantome ale trecutului, nişte indivizi care nu au nimic în comun cu acest popor şi cu acest stat, nişte străini - dar absolut străini aspiraţiilor noastre naţionale. Pentru că, dacă ar fi fost adevăraţi patrioţi ai acestui pământ, dacă ar fi cinstit istoria acestui pământ, dacă ar fi manifestat măcar un pic de respect pentru adevăraţii eroi ai acestui pământ, dacă nu le-ar fi stat în gât simbolurile acestui pământ, toţi aceşti opozanţi agitaţi ar fi ridicat deasupra capului, la 1 mai, cel puţin un Tricolor.

Dar nu l-au ridicat. Au ignorat flamura de stat a Republicii Moldova şi au substituit-o speculativ cu un fel de drapel moldovenesc din Evul Mediu. Le-a fost greaţă de Tricolorul nostru. Şi lui Voronin - cel care l-a pupat doar atunci când avea nevoie de putere, şi lui Dodon - cel care l-a purtat la piept doar atâta timp cât i-a fost util, şi lui Tkaciuk, care o făcea la 1 mai pe popa Gapon...