Să însemne 27 iunie 2014 anularea lui 28 iunie 1940?

Nu cred că edilii europeni au avut în vedere careva referințe istorice atunci când au fixat data semnării Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană la 27 iunie. Pentru europeni, mai cu seamă pentru cei occidentali, grijile celui de-al Doilea Război Mondial țin doar de comemorarea combatanților căzuți pe câmpurile marilor bătălii și a jertfelor colaterale civile ale conflagrației.

Părțile beligerante altădată și-au cerut iertare unele de la altele, au făcut legăminte de pace, și-au strâns mâinle și se închină azi împreună la memoriale comune. Este semnificativă în acest sens ceremonia de la începutul acestei luni din Franța care a avut loc cu prilejul aniversării a 70-a a debarcării Aliaților în Normandia. Ultima îndreptare a marilor nedreptăți lăsate de război s-a făcut în 1989, odată cu dispariția comunismului în Europa de Est și, imediat, în 1990, odată cu întregirea Germaniei.

Nu cred că eruropenii, în afară de cei versați anume, își mai amintesc de semnificația unui 28 iunie pentru Republica Moldova. Faptul că semnarea va avea loc pe 27 este o coincidență, desigur, dar una extrem de evocatoare pentru noi, dacă am învățat să citim corect semnele pe care ni le arată istoria. Prin ce și de ce este relevantă, ce legătură am putea vedea între un 27 iunie 2014 de peste câteva zile și un 28 iunie 1940 de acum 74 de ani? Să le luăm pe rând.

La 28 iunie 1940, teritoriul, pe o parte a căruia există astăzi Republica Moldova, a fost rupt cu forța, prin violență sălbatică de la întregul național existent de milenii. A fost rupt nu doar de la vatra ființei noastre naționale, unită întru aceleași valori – de limbă, de cultură, de istorie și de tradiție; rupt de la un spațiu civilizațional eminamente european, înfloritor, așa cum s-a constituit el după primul război mondial. Era un spațiu democratic, un început de viață așezată, avută, pașnică. Economia și societatea în România interbelică a ajuns de la votul cenzitar, condiționat de avere, la cel universal. În 1921 se înfăptuiește cea mai cuprinzătoare reformă agrară din Europa Răsăriteană: țăranul a primit în proprietate pământ atât cât a putut să îl lucreze cu familia. S-a format o societate modernă în care individul era liber să gândească și să acționeze conform propriei conștiințe, era conștient de puterea pe care o deținea și era implicat prin sistemul electoral în conducerea țării. Sistemul educațional era deschis pentru toți și recunoscut ca unul dintre cele mai performante în Europa. Toți copiii erau cuprinși să învețe în școli, iar cei talentați primeau burse de la stat și erau trimiși să se perfecționeze la cele mai importante instituții din Europa.

Îmbunătățirile erau sistemice și orientate să producă o societate înfloritoare pentru mulți ani înainte. Numai că acest început de viață nouă a fost întrerupt brutal. Conjurația nazisto-bolșevică a așternut o pâclă deasă a morții nu doar peste România, a acoperit cu ea întreaga Europă, cea mai mare parte a lumii. Nimeni nu poate estima cu exactitate câte victime au făcut cele două forțe agresoare, câte genii, talente, câți ainștaini, armstrongi, vlaicu, brâncuși ori eminescu au fost omorâți în fașă, ori lipsiți de șansa de a se naște. Nimeni nu poate spune cu câte sute de ani a fost aruncată îndărăt dezvoltarea omenirii. Nimeni nu poate spune, dar câștigurile ratate trebuie avute în vedere, nu pentru a le recupera – efortul este imposibil – ci pentru a nu lăsa să apară alte malformații aducătoare de pagube. Ele nu mai ține astăzi de divagații teoretice; sunt reale și iminente. Unul dintre acestea a și apărut în spațiul existenței noastre și a început să producă deja alte victime, dacă ne uităm atent ce se întâmplă în estul Ucrainei.

Efortul de memorie mai este necesar nouă, celor din Republica Moldova zilelor curente acum, când pentru noi se decide un drum istoric de urmat și când în calea acestui parcurs ne sunt întinse atâtea capcane. Nu se pune problema că nu le vom trece, dar pe lângă aceasta, trebuie să avem viziunea largă și clară a tot ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru în aceste clipe. Trebuie să înțelegem că la 27 iunie 2014 vom semna nu doar un act de colaborare cu o comunitate de state mai dezvoltate. Noi vom pune începutul ieșirii noastre, de facto, din captivitatea acelui spațiu în care am fost trași cu forța la 28 iunie 1940. Ieșirea de iure în august 1991 din componența URSS nu a însemnat și ieșirea din spațiul de tradiție bolșevică. Fiecare pas al nostru întru afirmarea independenței și suveranității fiind taxat dur de moștenitorii de drept ai celui mai rău imperiu. Metodele nu au contat: război, ocupație, teroare, șantaj, blocaj energetic, diversiuni economice, amenințări, și tot felul de provocări politice.

Toate au făcut parte, și mai fac, din tacâmul relațiilor și realităților ce caracterizează spațiul, ex-sovietic. Doar GULAG-ul, deportările și genocidul prin înfometare mai lipsesc din serviciul complet al regimului sovietic. Aceste piese pot fi ușor înlocuite, însă, prin infiltrări de trupe, detașamente de teroriști, cum se face aztăzi în Ucraina; prin ațâțarea spiritelor separatiste, finanțarea și întreținerea unei puternice coloane a cincea, cum se face în Republica Moldova.

Nu suntem naivi: nici după 27 iunie nu vom scăpa de provocările Rusiei care se constituie astăzi în cel mai amenințător element al păcii mondiale. Dar pornind de aici vom avea altă susținere în efortul pe care trebuie să-l continuăm cu dublă încredere pentru ieșirea din nevoile așezate straturi peste glia, graiul, casa și mentalitatea noastră. Vom fi conștienți ca până aici am parcurs mai mult de jumătate din distanța ce ne desparte de tărâmul de la care am fost rupți cu brutalitate la 28 iunie 1940, am ieșit vii, atâțea cât suntem, din calvarul suferințelor aduse peste noi de ciuma roșie cu 74 de ani în urmă.

Pasul trebuie să fie făcut cu încredere și cu mândrie chiar, că anume nouă, acestei generații, ne-a reușit. Cu facerea acestui pas vom lăsa în urmă un spațiu al umbrelor sinistre, care a masacrat milioane dintre generațiile înaintașe. Vom lua cu noi amintirea lor, jertfa lor și vom trece hotărâți Rubiconul imaginar al acestui spațiu al nedreptății, în care se mai încearcă să fim reținuți cu forța. Vom face un prim pas întrun spațiu real al Legii, al Dreptății, al Bunăstării și al Bunei Înțelegeri în care dorim să trăim benevol.

În acest sens, la 27 iunie a anului 2014 vom începe să vindecăm, rând pe rând, cu răbdare și perseverență, rănile lăsate adânc pe ființa și conțtiința națională de acel teribil și nedrept 28 iunie 1940.