Cel puţin, pentru mine ziua de 9 mai înseamnă, în primul rând, Ziua Europei. Acum 60 de ani, în această zi, prin ”Declaraţia Schuman”, a fost pusă piatra de temelie a Uniunii Europene.

9 mai se sărbătoreşte în ţările Uniunii Europene ca o zi a împăcării, a bunei vecinătăţi, securea războiului fiind îngropată pentru totdeauna. Alianţa pentru Integrare Europeană ar fi trebuit să ne îndemne să sărbătorim la 9 mai Ziua Europei. Și nicidecum Ziua Victoriei. Care alt obiectiv de importanţă majoră are Alianţa, decât integrarea în Uniunea Europeană?! Ce- şi doresc cetăţenii Republcii Moldova care au votat partidele de orientare liberală şi liberal-democratică şi care reprezintă în prezent putere în stat? Să ajungă în Europa!

Ce decizie iau liderii din Alianţă, cu excepţia lui Mihai Ghimpu? Să ”mărşăluiască” soldaţii noştri pe caldarâmul de pe Piaţa Roşie din Moscova. Mai exact, ne impun să revenim la vechea sărbătoare, pe care decenii întregi am ”acceptat-o”. De voie-de nevoie. Sărbătorind, cu întreg poporul sovietic, biruinţa asupra fascismului în Marele război pentru apărarea Patriei. Puţini erau oamenii care admiteau că lucrurile arătau altfel. Poate cei care cunoşteau scrierile lui Aleksandr Soljeniţân. Scriitorul rus spunea clar că Războiul pentru apărarea Patriei s-a sfârşit la hotarul Rusiei. Fapt pentru care a stat la închisoare.

Trebuie să recunoaştem că în perioada sovietică practic nu se vorbea că biruinţa asupra fascizmului a fost posibilă prin formarea Coaliţiei antihitleriste. În care au intrat, alături de Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite ale Americii, Franţa. La 23 august 1944 România s-a alăturat Coaliţiei antifasciste şi a adus o importantă contribuţie Aliaţilor. Supravieţuitorii acestui război, mai exact, veteranii sovietici de război, nu suflau o vorbă despre ajutoarele masive pe care le-au primit de la aliaţi.

Mă întreb: de ce politica sovietică a fost atât de perfidă vizavi de ajutorul concret acodat soldaţilor de pe front de către Coaliţie? Ca să menţină vie legenda despre soldatul sovietic care a ”zdrobit hidra fascistă”, legendă perpetuată până în prezent. Ceea ce, iarăşi, nu corespunde adevărului şi confirmă faptul că Rusia mai continuă politica de odinioară.

S-a discutat mult despre participarea sau neparticiparea ostaşilor moldoveni la parada din 9 mai. Este regretabil că liderii Alianţei pentru Integrarea Europeană, şi anume: Vlad Filat, Serafim Urechean (părerea lui Marian Lupu nici n-ar fi contat) nu s-au gândit că dau dovadă de infantilism politic şi slăbiciune în faţa ”fratelui mai mare”. Or, dacă suntem ţară independentă nu trebuie să admitem că ar mai exista ”fraţi mari” şi ”fraţi mici”. Este umilitor să fim readuşi la statul în genunchi şi la spinare încovoiată. Era nevoie de voinţă politică. Clară şi sigură. Fiindcă greşelile în politică, cum se ştie, nu se iartă. Oricum, n-avem de câştigat din această ”mărşăluială”, decât doar să satisfacem încă odată orgoliul veteranilor Armatei Sovietice, a copiiilor, rudelor, venite aici după război, dar şi anii de ocupaţie sovietică. Ceilalţi locuitori, o bună parte, probabil, se vor gândi sau vor încerca să se gândească la viitor şi vor sărbători, măcar simbolic, Ziua Europei.

Singurul lucru pozitiv îl văd prin faptul că anume în aceste zile s-a discutat mult asupra semnificaţiei zilei de 9 mai. Iar cei care mai credeau că sărbătoresc Ziua Victoriei au avut ocazia să se convingă că pentru Republica Moldova războiul încă nu s-a terminat. Odată ce pe teritoriul nostru mai sunt amplasate trupe ale armatei ruse, staţionate aici încă din anii celui de-Al Doilea Război Mondial.