Fostul premier israelian Ariel Sharon a încetat din viaţă

Ariel Sharon, fost prim-ministru israelian, care se afla în comă de opt ani după ce a avut un accident vascular cerebral, a încetat din viaţă sâmbătă, la vârsta de 85 de ani, a anunţat postul de radio al armatei israeliene, citând surse din cadrul familiei, transmite Reuters.

Ariel Sharon (Arik Scheinerman) s-a născut la 26 februarie 1928, într-o familie de imigranţi ruşi, în chibuţul Kfar Malal, la nord de Tel Aviv.

A luptat în războiul de independenţă din 1948-1949. În anii '50, conduce cu succes mai multe operaţiuni militare de represalii împotriva trupelor egiptene care staţionau în regiunea Gaza. În 1962, Ariel Sharon a absolvit facultatea de drept a Universităţii din Ierusalim.

În 1963, el preia conducerea celebrei Unităţi 101, însărcinată cu lupta antiteroristă, conducând acţiuni contra fedainilor palestinieni. Promovat rapid datorită calităţilor sale de comandant şi datorită înclinaţiei sale către ofensivă, ajunge general de brigadă. Sharon conduce cu brio o divizie blindată în Războiul de 6 zile, desfăşurat în 1967, în care arabii sunt înfrânţi, fiind obligaţi să cedeze Ierusalimul de Est, Fâşia Gaza şi Cisiordania (teritoriile de pe malul de vest al Iordanului).

În timpul războiului de Yom Kippur, în 1973, el trece canalul de Suez în fruntea blindatelor sale şi încercuieşte armata egipteană. În decembrie 1973, este unul din fondatorii partidului Likud şi este ales pentru prima oară deputat în Knesset (parlamentul israelian), dar demisionează un an mai târziu, pentru a deveni, în 1975, consilier pe probleme de securitate al primului ministru Yitzhak Rabin. Este ales din nou deputat în Knesset, în 1977. Între 1977-1981 deţine portofoliul ministerului agriculturii, în guvernul condus de Menachem Begin. Între 1984-1990, Ariel Sharon a fost ministru al comerţului şi industriei. În această calitate a încheiat cu SUA, în 1985, Acordul de comerţ liber. La începutul anilor '90, este numit ministru al construcţiilor şi locuinţelor. În 1996 devine ministru al infrastructurii naţionale. În 1998, devine ministru de externe în guvernul de dreapta condus de Benjamin Netanyahu.

În urma alegerii lui Ehud Barak ca prim-ministru în mai 1999, Ariel Sharon devine liderul interimar al partidului de dreapta Likud, fiind ales în septembrie 1999, preşedintele acestuia. La 6 februarie 2001, candidat al dreptei israeliene, Ariel Sharon, câştigă alegerile pentru funcţia de premier al Israelului, obţinând 62,3% din sufragiile exprimate.

În 2003, câştigă din nou alegerile anticipate, rămânând în funcţia de premier. La 8 februarie 2005, în cursul summitului israeliano-palestinian de la Sharm el-Sheikh (Egipt), Sharon şi liderul palestinian Mahmud Abbas anunţă instituirea unui armistiţiu. La 17 august, Israelul începe retragerea unilaterală din Fâşia Gaza, care se încheie în septembrie.

La 21 noiembrie 2005, Ariel Sharon demisionează din fruntea blocului Likud şi pune bazele unui nou partid, de centru-dreapta, numit Kadima ('Înainte', în limba ebraică). Preşedintele Moshe Katzav dizolvă Knesset-ul şi fixează alegeri anticipate pentru 28 martie 2006.

Fostul premier Shimon Peres demisionează din Partidul Muncii (centru-stânga) pentru a se alătura Kadima. La 18 decembrie 2005, Ariel Sharon are primul accident vascular, calificat de medici uşor. El părăseşte spitalul la două zile după internare.

În noaptea de 4 ianuarie 2006, este din nou internat în urma unei puternice hemoragii cerebrale. Este supus la mai multe intervenţii chirurgicale. Ariel Sharon a fost declarat oficial în incapacitatea de a-şi exercita funcţiile la 14 aprilie 2006, după 100 de zile de la internarea sa, conform legislaţiei israeliene. Decizia a marcat oficial sfârşitul mandatului său în fruntea executivului. La 28 mai, Ariel Sharon a fost transferat de la spitalul Hadassah din Ierusalim la spitalul Tel Hashomer Sheba din Tel Aviv, la o secţie specializată în tratarea stărilor de comă.