Dacă nu era american, nu-i exclus să fi fost acum prinţ. Cum însă în SUA regii şi lorzii nu mai sunt în vogă încă de pe timpurile războiului de independenţă, John Kerry, rudă cu mai multe familii regale din Europa, a ales mai întâi câmpul de luptă din Vietnam, iar apoi cursele electorale, pe care, în cea mai mare parte a lor, le-a câştigat.

Vizita şefului diplomaţiei americane a întărit impresia că Republica Moldova, această cvasi-anonimă cenuşăreasă a Europei, pe care, în afară de cizma brutală a Kremlinului, nimeni nu o lua în seamă, a ajuns să fie curtată de marile puteri occidentale. În ultimii doi ani, Chişinăul a fost vizitat de cinci din cei zece cei mai puternici oameni ai planetei (Joe Biden, Angela Merkel, José Manuel Barroso, Catherine Ashton, John Kerry).

Înghesuiala unor oaspeţi de mare forţă pe plaiul mioritic nu este întâmplătoare. Se ţese o intrigă mare. Există ţări membre ale UE foarte respectate, unde de un deceniu, bunăoară, n-a călcat picior de înalt oficial american sau german.

Oricum ai suci-o, Republica Moldova este acum în pole-position. Nu încape vorbă. Postura de favorită a UE, dar şi, după cum ne-am convins miercuri, a Statelor Unite, se datorează unui nou război rece cu miză existenţială.

Mortul care trebuie ucis

Se înșală cei care consideră că lupta se dă pentru teritoriul sau avuţia Ucrainei. Obiectul disputei e securitatea europeană. Uciderea, dacă vreţi, a unui imperiu mort care încă nu a renăscut.

Defuncta URSS poate să învie numai înghiţind Ucraina. De aceea, UE şi SUA vor face tot ce le stă în puteri pentru a evita acest ospăţ.

R. Moldova şi Georgia, care au devenit, după cum scria recent „Le Monde”, noua linie a frontului dintre UE şi Rusia, sunt astăzi pentru Occident nişte premii de consolare după înfrângerea de moment în bătălia de la Kiev. Dar lupta continuă. Încă nimic nu-i pierdut.

Pe aici nu se trece

Retragerea Ucrainei face să crească semnificaţia strategică a aliniamentelor de la Nistru pe care a poposit miercuri secretarul de stat american. Este simptomatic faptul că fostul ofiţer american, care şi-a riscat viaţa în război, a venit la Chişinău ca să le spună de fapt ruşilor nimic mai mult decât: pe aici nu se trece.

La Chişinău, Kerry i-a dat de înţeles lui Putin că, în cazul în care nu se potoleşte, R. Moldova va deveni, păstrând proporţiile, desigur, Vietnamul Rusiei. Numai astfel poate fi explicat dialogul public dintre preşedintele moldovean şi secretarul de stat american în care a fost taxată fără înconjur originea şi esenţa rusească a separatismului transnistrean.

Lecţia georgiană n-a rămas neînvăţată, bineînţeles în Occident. De aceea, repetarea unei invazii ruse de genul celeia din august 2008 este puţin probabilă.

Vecinătatea cu România şiprezenţa militară americană la Deveselu şi Marea Neagră îşi vor spune cuvântul. Ca să nu mai vorbim de argumentul Olimpiadei de la Soci care va fi boicotată dacă Moscova va forţa nota.

Semnale americane din beciurile de la Cricova

În ce priveşte prezenţa secretarului de stat american în beciurile de la Cricova, aceasta are o dublă semnificaţie. Mai întâi, Kerry trimite un semnal cetăţeanului moldovean din spatele frontului, arătând că America savurează licoarea pe care Putin vrea s-o arunce în şanţ.

Mai apoi, el dă de înţeles că muniţia noastră comercială numărul unu nu va fi lăsată de izbelişte, acesteia găsindu-i-se aplicare. Nu-i exclus, chiar pe piaţa de peste ocean.

Acesta e un lucru vital. Vinul pentru R. Moldova este ceea ce au fost pantofii de sticlă pentru Cenuşăreasă.

Zgâtia de fată din basmul lui Perrault, recuperându-şi încălţămintea pierdută, a primit, precum se ştie, recunoaşterea meritată după o lungă perioadă de obscuritate şi neglijare. Din acest punct de vedere, toastul lui John Kerry pentru reîntoarcerea R. Moldova în Europa, ca şi întreaga lui vizită la Chişinău, se constituie într-un gest efectiv princiar.