„Mulţumim Domnului că ne-a trimis aşa gastarbaiteri ca moldovenii...”

Despre punctele forte ale moldovenilor ştie toată lumea, iar „cartea noastră de vizită” este, fără îndoială, frumuseţea reprezentantelor sexului „slab” şi hărnicia şi cumsecădenia ţăranilor noştri. Fiind într-o deplasare de serviciu la Bruxelles, am avut o întâlnire neformală cu o persoană de răspundere de la ambasada Portugaliei, care a spus următoarele: „Mulţumim Domnului că ne-a trimis aşa gastarbaiteri ca moldovenii or, atât la nivel oficial, cât şi la nivelul oamenilor simpli, conaţionalii Dumneavoastră se bucură de o stimă şi de o dragoste deosebită! Nu suntem o ţară foarte bogată şi nu suntem un punct de atracţie pentru străini, de aceea ne bucurăm foarte mult de faptul că moldovenii au ales să muncească şi, implicit, să-şi câştige bucata de pâine tocmai în Portugalia. Sunteţi un popor foarte frumos şi harnic şi ţara mea va face tot posibilul ca oamenii voştri să se simtă la noi ca acasă”.

Măgulitoare şi adevărate aceste afirmaţii, dar există şi o altă parte a medaliei – nu ştiu dacă există în lume o altă naţiune (poate, cu excepţia mongolilor şi ruşilor), care să fi e la fel de iresponsabilă şi inconştientă când este vorba de punctualitate. (Să ne amintim cât de „punctuali” sunt moldovenii când este vorba de o nuntă sau cumetrie). În cadrul aceleiaşi vizite în capitala Belgiei am avut mai multe întrevederi cu ambasadori din mai multe ţări europene şi unicul (!), care a întârziat a fost ambasadorul Republicii Moldova în Belgia, Olanda şi Luxemburg, dar şi la NATO - Victor Gaiciuc, ex-ministru al Apărării. Cauza invocată de oficial – chipurile, de vină au fost ambuteiajele din Bruxelles – mi s-a părut sub orice critică şi mi-a amintit de anii de şcoală când Vasilică sau Ionică nu veneau la şcoală, fiindcă… mama le-a spălat pantalonii. Ca să nu mai zic de sentimentul ruşinii care ne copleşise (de altfel, ambasadorul nici măcar nu roşise, accentuând că de la 1 decembrie a fost rechemat din funcţie – şi slavă Domnului!). Altă doză de ruşine au avut de tras şi acei care au participat la deschiderea ofi cială a Incubatorului de Afaceri din Soroca. Cu un sfert de oră până la ceremonie au sosit ambasadorul Norvegiei cu sediul la Bucureşti şi secretarul de stat, viceministrul de Externe al acestei ţări şi numai viceministrul Economiei din Republica Moldova, Sergiu Ceban, a întârziat cu o oră (!!!). Cauza acestei lipse crase de stimă faţă de alţii, în primul rând faţă de oaspeţii de peste hotare, a fost la fel de banală şi copilărească – vedeţi Dumneavoastră, a nins în Moldova şi „marele mahăr” nu s-a putut trezi mai dimineaţă!

Incredibil, ce tupeu trebuie să ai ca să-ţi permiţi un astfel de comportament. Altfel, categoria cea mai bădărană şi mai lipsită de simţ a fost şi rămâne show-bizul. Artiştii noştri, odată ajunşi în capitală, uită de unde au venit şi „mulg” spectatorii, uitând să-i răsplătească precum aceştia o merită.

Săptămâna trecută trebuiau să vină la Soroca, pentru a participa la o serată de Anul Nou, „artiştii poporului” Vitalie Danii şi Anişoara Puică. Credeţi că „chiriţoii” chişinăueni şi-au onorat angajamentele faţă de conducerea televiziunii locale? Pe naiba. Cu doar câteva ore înainte de concert „vedetele” au anunţat că din cauza zăpezii nu pot veni la Soroca. În loc să pupe mâna spectatorului sorocean, care, în plină criză, a scos din buzunar câteva sute de lei pentru a savura din puţina plăcere, aceştia şi-au şters picioarele de noi în cel mai urât mod. De parcă oaspeţii din Norvegia au fost paraşutaţi la Soroca, iar dacă mergem pe această „filieră” înseamnă că, din cauza zăpezii brutarii nu trebuiau să coacă pâine, pedagogii să nu meargă la ore, medicii să lase în voia sorţii bolnavii, iar noi să nu aducem în casele Dvs. ziarul…

Până la urmă, nu toţi sunt ca Gaiciuc, Ceban, Danii sau Puică şi aceasta nu poate să nu ne bucure. Pe unde merg oamenii noştri lasă multe urme frumoase şi adânci, dar o faptă sau un gest urât poate reduce la net tot ce este bun. A tolera o astfel de atitudine înseamnă a închide ochii la nişte metehne care ne taie creanga de sub propriile picioare.

Nu este cazul să ne facem surzi şi muţi atunci când trebuie să le dăm peste mână celor care atentează la cinstea şi onoarea noastră. Or, a întârzia la o întâlnire (seminar, simpozion, concert, serată…) înseamnă bătaie de joc faţă de acei care şi-au făcut din punctualitate un stil de viaţă.