A greşit sau ba PCRM atunci când a cerut demisia speakerului Marian Lupu?  Mai multă lume consideră că da, şi argumentează prin faptul că această iniţiativă poate oferi PLDM şansa de a reveni în negocieri  şi chiar de a-şi impune candidatul la funcţia de prim ministru. Anularea şedinţelor parlamentului din această săptămână urmare a moţiunii comuniştilor, facută şi pe fundalul negocierilor foştilor aliaţi, admite şi o anume stare de nervozitate a PD. Impresia generală este că PD caută o împăcare cu PLDM, dar nu poate convinge PL să cedeze.

Anume aici intervine PCRM care a făcut o mişcare de anticipare cu dedicaţie pentru PL. Explicaţia o oferă Marc Tcaciuc; "Invalidul politic, raţa mută Nicolae Timofti, va fi dat jos de la putere, la fel cum s-a întîmplat cu Vlad Plahotniuc şi Vlad Filat".

Impresia nu este înşelătoare. PL nu îl mai doreşte pe Vlad Filat la şefia guvernului şi îl ameninţă pe preşedinteşe Nicolae Timofti cu demisia în cazul în care va insista pe candidatura liderului PLDM. Dumitru Diacov, forţat probabil să accepte demisia lui Filat,  este cât se poate de tranşant acum şi afirmă că, prin comportamentul său, Mihai Ghimpu ar pune în pericol negocierile privind o nouă alianţă democratică de guvernare, şi că ar face astfel jocul comuniştilor. PCRM a înţeles mesajul şi încearcă să folosească energiile dlui Ghimpu în interesul său prin complicarea până la absurd a ecuaţiei politice.

Acordul dintre PD şi PLDM privind readucerea lui Vlad Filat la şefia guvernului se poate izbi de intrasigenţa PL, care într-un exces de consecvenţă poate cere demisia preşedintelui Timofti. O asemenea analiză factologică i-a determinat pe comunişti să joace la anticipare, şi în mod normal, sunt gata să voteze orice iniţiativă capabilă să dinamiteze întreaga construcţie politică  a ţării şi să  revină la putere.

Calculele comuniştilor par simple şi sunt construite pe reacţiile emoţionale ale liderilor fostei AIE. Comuniştii mizează pe faptul că nealegerea lui Vlad Filat în funcţia de prim ministru poate determina cei 31 de deputaţi ai săi să susţină demisia lui Marian Lupu, numirea unui Procuror General, urmată apoi şi de anihilarea lui Vlad Plahotniuc. Un armistiţiu fragil între PD şi PLDM poate determina ieşirea emoţională a PL şi cererea de demisie a Preşedintelui, care, în mod normal, va fi susţinută de PCRM. Este puţin probabilă, însă, demisia preşedintelui Timofti, dar o asemenea iniţiativă a PL va lichida toate posibilităţile de împăcare, iar alegerile anticipate ar fi inevitabile.

Comuniştii au mişcat interesant, dar  riscurile sunt mult prea mari pentru toata lumea ca lucrurile să se întîmple exact aşa. PLDM are şansa să arate indulgenţă, să fie generos şi să demonstreze că votul împreună cu comuniştii a fost doar în folosul democratizării instituţiilor statului.

Deocamdată PCRM nu a reuşit să facă agenda publică în Republica Moldova şi e greu de crezut că vor reuşi acum. Iniţiativele lor se desfăşoară în limita unor spaţii înguste, cu implicarea aceloraşi persoane. Posibiliateta ca inţiativa PCRM să aibă un efect invers este la fel de mare ca şi riscul realizării lor. Politica moldovenească se face încă pe muchie de cuţit, iar emoţiile pot fi generate de diferite stări, nu doar de furie ci şi de frică.  

Abandonul puterii este un act de slăbiciune. În cazul Republicii Moldova acest lucru s-a mai întâmplat de două ori şi în ambele cazuri a avut ca protagonişti actori politici cu valenţe democratice. De fiecare dată, însă, era urmat de o progresie geometrică a influenţei partidelor de stânga. După primul abandon o guvernare de 4 ani a partidului agrar, al doiela a fost urmat de 8 ani de guvernare comunistă, iar actualul abandon va fi urmat de o viitoare guvernare de 16 ani a unui partid de stinga. Şi cam tot atit inafara interesului Europei. Cine îşi poate asumă o asemenea decizie?

Puterea nu este un drept, este o onoare pe care ţi-o oferă poporul.  Aveţi curajul să o exercitaţi până la capăt.