Cultul frumuseţii nu este nicidecum o preocupare a lumii moderne. Încă din Antichitatea egipteană, oamenii au căutat tot felul de soluţii la probleme ale tenului, punând astfel bazele cosmeticelor şi tratamentelor de înfrumuseţare de astăzi.

Au existat numeroase obiceiuri de înfrumuseţare ciudate de-a lungul istoriei, uneori săvârşite în numele imaginei personale, alteori în calitate de normă socială. Deşi multe dintre descoperirile umanităţii de-a lungul timpului sunt încă acceptate şi în prezent şi recunoscute pentru beneficiile lor active, în spatele cultului frumuseţii se ascund şi numeroase trucuri cosmetice periculoase sau stranii.

Colorarea sau epilarea părului, păstrarea tinereţii pielii şi găsirea unor ingrediente adecvate pentru a rezolva unele dintre cele mai comune probleme din lumea modernă au lăsat în urmă nu doar reacţii alergice cutremurătoare, ci au şi determinat boli grave ale pielii.

Iată câteva dintre cele mai ciudate metode pe care femeile le-au încercat pentru a fi frumoase:

Perucile - însemnul nobilităţii sau focar de infecţie?
Perucile erau în mare vogă în sec al XVIII-lea. La curţile regale era o adevărată tradiţie pentru perucile ornate şi sculptate, ca semn al apartenenetei la clasa superioară.
Pentru a le menţine într-o formă anume, le foloseau grăsime animală pe post de fixativ şi multă, multă pudră. Problema cu acest ingredient era că în timpul nopţii atrăgea tot felul de paraziti, păduchi, gândăci şi chiar şobolani. Din disperare, pentru a ţine rozătoarele departe, acestia dormeau cu capul într-un fel de cuşcă improvizată.

Fond de ten pe bază de plumb
Femeile din sec XV-XVII foloseau trucuri inspirate din perioadă renascentistă, pentru a masca cicatricele, pistruii sau semnele unor boli de piele, precum pojarul. Astfel a aparul o variantă de fond de ten care făcea mai mult rău decât bine - o mască de plumb alb care acoperea orice imperfecţiune.
Acest amestec de plumb era foarte toxic pentru piele şi a ucis multe femei, însă în ciuda pericolului de moarte a rămas un truc răspândit.

Vopsirea părului în funcţie de epocă
În Grecia antică, cea mai populară şi râvnită nuanţă de păr era blondul. Cu toate acestea, nu foarte mulţi greci erau înzestraţi cu această nuanţă naturală de păr, aşadar femeile au recurs la un amestec care le-ar fi deschis culoarea podoabei capilare - extracte de plante şi arsenic.
În timpul domniei reginei Elisabeta (1558-1603), femeile din Anglia erau determinate să imite părul roşu al reginei. Desigur, în acea perioadă ele nu dispuneau de bătrâna vopsea de păr pe care o folosim noi azi, aşa că au recurs la metode "home made" - un amestec de plumb, sulf şi apă pentru colorare dar şi peruci.
Acest amestec cauza adesea greaţă, dureri de cap şi sângerări nazale- un preţ pe care femeile din acea perioadă îl plăteau.

Machiajul ochilor cu plumb şi cupru
Dacă vorbim de primele cercetări în numele frumuseţii, egiptenii deţin meritele pentru majoritatea produselor cosmetice folosite şi în prezent. Întrucât machiajul în Egiptul Antic era nu doar un ritual, ci şi o metodă de protecţie împotriva insectelor şi caniculei, machiajul ochilor era folosit că o modalitate de preventie.
Ironic, întrucât foloseau kohl (plumb) şi minereu de cupru pentru a-şi accentua ochii. Expunerea îndelungată la acest amestec nociv cauza convulsii, comă şi în final, decesul.

Epilarea părului cu var şi zahăr
Cu mult înainte de apariţia cremelor depilatoare, zahărul topit era soluţia homemade pentru îndepărtarea părului nedorit de pe corp. Simplu şi convenabil, acest truc de înfrumuseţare nu pare atât de straniu.
Însă ingredientele cu care a fost înlocuit de-a lungul timpului, trebuie să ocupe un loc de cinste în topul celor mai ridicole obiceiuri de ingrumusetare. Femeile îşi preparau în casa diverse soluţii pe bază de arsenic şi var nestins, pentru îndepărtarea părului nedorit de pe corp.
Mai târziu, în decada anilor 1940, femeile foloseau şmirghel pentru a se epila, ca urmare a lipsurilor din timpul Războiului Mondial.

Tratament pentru creşterea părului
Grăsimea a fost capriciu la grecii antici. Grăsimea râncedă dar şi alte substanţe ciudate pe post de ingrediente cosmetice precum urina, sânge menstrual sau materii fecale erau folosite că "tratament" pentru aproape orice, de la chelie la răceli.
Bărbaţii foloseau o pastă făcută din grăsime de animale şi fecale de păsări ca mască pentru creşterea părului. Din păcate, nu există vreun motiv pentru care acest truc de frumuseţe să funcţioneze.

Rujul pentru buze la origini
Cleopatra a pus bazele cosmetologiei moderne, cercetând îndelung pentru trucuri de înfrumuseţare care funcţionează. Ea a lăsat moştenire şi reţeta rujului de buze, un amestec de furnici pisale, sang de gândac şi ceară de abine, care se lăsau pe buze peste noapte.
O alternativă vegan disponibilă încă din timpul Cleopatrei este realizată din lut roşu, oxid de fier, henna, alge marine, iod şi brom.