Un ziar de la Chişinău publică o Scrisoare deschisă, semnată de scriitorul Ion Druţă şi adresată lui Vladimir Voronin. Precum îi stă bine unui scriitor moldovean stabilit de jumătate de secol la Moscova, acesta nu i se adresează cu „domnule preşedinte” (cum el însuşi recunoaşte că ar trebui să se adreseze unui şef de stat, chiar şi după ce părăseşte preşedinţia), ci cu „Vladimir Nicolaevici”…

Prima săgeată înveninată bătrânul de la Moscova o sloboade în direcţia ziariştilor de la Chişinău care au cerut demisia lui Muruianu. „Or fi ziariştii noştri de azi nişte îngeri cu aripioare, aşa cum pretind a fi?” - se întreabă el şi răspunde: „Frunzăriţi tipăriturile din ultimii doi ani, adunaţi toate titlurile găunoase, înjositoare, pline de murdării, adresate fostului preşedinte al Moldovei (poate al Republicii Moldova? - n.n.). Păi, dacă titlurile astea, adresate unui şef de stat, ar fi puse în discuţie la Parlamentul European, noi nu că nu am fi admişi în Europa, noi am fi excluşi în general din rândurile ţărilor civilizate”. În primul rând, mai rămâne de văzut dacă, sub regimul Voronin, RM a făcut parte „din rândurile ţărilor civilizate”. În al doilea rând, dacă Druţă cu adevărat „frunzăreşte tipăriturile” de la Chişinău, cum de nu a observat epitetele „găunoase, înjositoare”, replicile „pline de murdării” adresate de fostul şef al statului oponenţilor lui politici? Un asemenea limbaj, ca cel utilizat de Voronin, face oare cinste unui preşedinte de ţară… „civilizată”? Aş întreba de ce Druţă vede doar paiul din ochiul presei, dar nu şi bârna din ochiul lui… Vladimir Nicolaevici, dar nu întreb, şi prietenii mei ştiu de ce. Pur şi simplu, fostului preşedinte i s-a răspuns cu aceeaşi monedă. Unui mincinos nu poţi să-i spui altfel, chiar dacă e şef de stat. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, Voronin a declarat public că el nu e şi preşedintele românilor din RM. Aşadar, de ce ar pretinde respect din partea ziariştilor de la Chişinău care se identifică drept români?

A doua săgeată înveninată Druţă o sloboade în direcţia actualei guvernări. Unicul cavaler al „Ordinului Întemeietorului” declară că nu-şi va ridica distincţia, deoarece „actuala conducere nu recunoaşte Moldova (poate Republica Moldova? - n.n.) ca un stat cu trecutul şi viitorul său, vom aştepta alegerile anticipate, vom aştepta până când în fruntea Moldovei (poate a Republicii Moldova? - n.n.) va veni acel care va spune sus şi tare că am fost, sÎntem (de ce nu sUntem? - întrebarea e pentru membrul Academiei Române Ion Druţă, despre care lumea informată afirmă că îşi ridică cu regularitate indemnizaţia (grasă) de membru al Academiei Române) şi vom fi pururi un popor cu nume de moldoveni”.

Aşadar, Druţă aşteaptă alegerile anticipate, poate-poate comuniştii revin la putere şi în fruntea RM va veni acel care va continua opera de umilire naţională a Basarabiei româneşti. Omul acesta trăieşte cu umbrele trecutului mort, el a încremenit într-o RSS Moldovenească colhoznică care (cacofonie motivată) există doar în imaginaţia sa şi a lui Voronin. Omul acesta n-a fost în centrul Chişinăului pe 7 aprilie 2009 ca să vadă că republica sa sovietică nu mai există, că s-a ridicat o generaţie nouă care nu va mai admite niciodată întoarcerea la… „păsările tinereţii” lui, care s-au dovedit a fi nişte cioroi roşii. Păcat. Nu aş fi crezut niciodată că Druţă va ajunge până aici. De fapt, asta e soarta tuturor celora care „coboară din carul naţiunii”…