Denunţarea unilaterală a acordului de constituire a AIE ridică temperatura scenei politice atât de mult, încât primarului Chişinăului, Dorin Chirtoacă, i se pare că a venit „sfârşitul lumii pe stilul vechi”. Şi într-un fel, are dreptate.

Chirtoacă şi Diacov în pole-position

Problema care se pune acum este ce va urma după această mică apocalipsă politică? Vom trece, metaforic vorbind, la stilul nou. Sau vom decădea la condiţia unei secte rătăcite şi smintite, desprinsă de crezul politic european?

De altfel, Dorin Chirtoacă şi Dumitru Diacov au fost singurii politicieni din PL şi PD care nu şi-au pierdut cumpătul şi nu au răspuns din reflex la lovitura de teatru al PLDM-lui printr-un şut în plexul lui Vlad Filat. Ambii au recunoscut că toate partidele Alianţei poartă o parte din vină pentru situaţia creată.

Chirtoacă a enumerat chiar unele dintre greşelile liberalilor. Vânătoarea buclucaşă şi directorul „Moldsilva”, în opinia sa, sunt nişte erori fatale. Astfel, el s-a dovedit a fi mai tranşant decât Vlad Filat care iniţial a apostrofat tentativa de tăinuire a incidentului din Pădurea Domnească în termeni mult mai diplomatici.

Aşa fiind, mă întreb de ce au sărit liderii PD şi PL la beregata primului ministru? Dacă ar fi reacţionat adecvat, precum Chirtoacă sau Diacov astăzi, scandalul ar fi fost deja demult consumat. Surprinzător, primarul Chişinăului nu l-a trecut cu vederea nici pe liderul PL, Mihai Ghimpu, pe care l-a taxat pentru forma sa de comunicare excesiv de emotivă.

Poziţia rezonabilă a celor doi politicieni este simptomatică şi se constituie într-un semnal firav că resetarea AIE, după cum s-a exprimat liderul grupului parlamentar PLDM, Valeriu Streleţ; în principiu este posibilă. Dar cu două condiţii.

Prima. Vlad Filat să răspundă cu aceeaşi monedă. Cu alte cuvinte, să recunoască şi el greşelile liberal-democraţilor. Pentru că, oricum ai da, nici PLDM de-a lungul ultimilor trei ani n-a fost uşă de biserică.

Şi a doua. PD să recunoască, în sfârşit, un fapt strigător la cer, pe care doar orbii nu-l văd, şi anume că Vlad Plahotniuc a devenit o mare problemă nu numai pentru AIE, ci şi pentru Republica Moldova. Că Alianţa şi societatea moldovenească, odată cu intrarea lui în politică, se îndreaptă spre o catastrofă.

Şi nu mă refer doar la păcatele vechi ale oligarhului: preluarea ostilă de averi şi acţiuni străine, „berlusconizarea” televiziunilor etc. Este vorba mai întâi de toate de comercializarea actului de guvernare prin coruperea politicienilor şi „privatizarea” justiţiei pe care a transformat-o într-o măciucă pentru ţeasta oponenţilor.

Justiţia selectivă – un periculos act de corupţie

Spuneam în acest colţ de pagină încă acum câţiva ani că voi crede în independenţa justiţiei moldoveneşti doar în momentul în care vor fi aduşi în instanţă miniştri şi alţi înalţi demnitari de stat. Cu toate acestea, nu am motive să mă bucur azi, după cum mă îndeamnă deputatul liberal A. Guţu, că li s-au intentat dosare lui Negruţă, Usatîi şi Focşa.

Să fiu bine înţeles. Nu-i consider neprihăniţi pe aceşti trei miniştri. Se vede însă şi de pe lună că la mijloc e o justiţie numită în Occident selectivă. În vizorul ei se află doi miniştri PLDM şi, pentru a crea impresia de imparţialitate, un ministru PD. Ca să nu mai vorbesc de ostracizarea tuturor celor care se încumetă să-l critice cu un glas mai tare pe Plahotniuc.

Totul e cusut cu aţă albă. De ce urmărirea lui Negruţă n-a început acum un an de zile, când Ministerul Finanţelor, executând o hotărâre a Curţii de Apel, i-a dat banii lui Sandulachi? Oare nu pentru că la mijloc e un dosar prefabricat pentru a-l folosi ca o armă de şantaj?

De ce Focşa, care a privatizat şi el mai demult un edificiu cu valoare istorică, s-a pomenit abia acum cu un dosar penal? Oare nu pentru că este favoritul lui Diacov care e sancţionat astfel pentru că nu-l apără zelos, aidoma lui Lupu, pe Plahotniuc?

De ce nu li s-au intentat dosare şi miniştrilor Buliga de la PD sau Şalaru de la PL, bunăoară, care au fost ţinta unor investigaţii jurnalistice? De ce Procuratura Generală ascunde actele care atestă că Plahotniuc a fost monitorizat de Interpol?

UE şi SUA au cerut în repetate rânduri că guvernarea AIE să se apuce de treabă şi să combată corupţia. Dar pe bune, nu prin măsluiri, farse şi trucuri de bâlci.

Justiţia selectivă este o formă extrem de periculoasă a corupţiei la cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea Angela Merkel o apără pe Iulia Timoşenko. Este o singură posibilitate că fostul premier ucrainean să fie judecat onest: să fie băgat în puşcărie şi preşedintele Victor Ianukovici. Sau măcar premierul său Azarov care pe te miri ce le-a vândut ruşilor Sevastopolul.

Este o singură modalitate de a judeca drept lucrurile în Republica Moldova: să se pricopsească şi Plahotniuc, alături de Negruţă, cu un dosar penal. Şi eventual, dacă vinovăţia lor va fi dovedită, să ajungă ambii după gratii.

Spectrul deţinutului numărul 40892-424

Dacă Vlad Filat o visează acum pe Iulia Timoşenko în celulă, pentru că într-acolo îl împingea justiţia selectivă, Vladimir Plahotniuc ar trebui, în mod normal, să aibă coşmaruri cu fostul guvernator al statului Illinois Rod Blagojevich. Condamnat la 14 ani de închisoare pentru abuz de putere şi corupţie, deşi era amic la cataramă cu preşedintele Barack Obama, acest fost înalt demnitar american îşi ispăşeşte acum pedeapsa în penitenciarul federal Englewood cu numărul de deţinut 40892-424.

Atâta timp însă cât Themis, zeiţa dreptăţii în versiunea  noastră,  nu şi-a legat ochii pentru a judeca nepărtinitor, fruntaşii celor trei partide aflate la guvernare trebuie să urmeze exemplul lui Chirtoacă şi Diacov. Să-şi pună cenuşă pe creştet şi s-o ia de la capăt. Dar fără blatistul supranumit „păpuşar” care cumpără cu japca arbitrii ca să fluiere într-o singură direcţie. Retragerea acestuia trebuie negociată, poate chiar oferindu-i-se anumite garanţii, după cum a procedat preşedintele Saakaşvili la începuturile mandatului său, de exemplu.

AIE va fi resetată fără Plahotniuc. Sau nu va fi deloc.