”Modul cinic și ipocrit în care elitele de la guvernare au gestionat tragedia din 23 decembrie 2012 ne-a convins (a câta oară!) că trăim într-o țară periculoasă în care nu viața omenească este suprema valoare, ci Puterea. Numai într-o asemenea țară, un stupid accident vânătoresc, soldat cu moartea unui om, a fost transformat într-un dezgustător scandal politic, opinia publică fiind supusă unei operațiuni masive de dezinformare, spălare a creierilor și manipulare” , scrie Constantin Tănase într-un editorial  publicat în Timpul.

”Am fost primul ziarist care a comentat evenimentul. Pe 7 ianuarie, a doua zi după conferința de presă a lui S. Mocanu, am publicat comentariul „Scandalul Zubco”: o demisie de onoare într-o țară de coșmar”. Am calificat cazul ca fiind „scandalos și de o gravitate maximă”. Îmi exprimam îngrijorarea că „cel mai prost lucru care se poate întâmpla acum e ca să fie scoase din cazărmi detașamentele de manipulare și în locul unei investigații obiective și oneste publicul să fie servit cu speculații politice”, notează Tănase.

” În săptămâna care s-a scurs, analiști politici și bloggeri care au renunțat deschis la „centurile de castitate” au isterizat societatea, dezinformând-o și manipulând-o, întrecându-se cu politicienii la probele de partizanat, minciună, cinism și ipocrizie. Anume săptămâna aceasta am realizat cât e de numeroasă armata celor care se dau drept analiști și bloggeri independenți, dar care de fapt ciugulesc lacom din palmele Marilor Patroni. Nu e de mirare că anume aceștia strigă „Prindeți hoțul!”, mai scrie Tănase în comentariul citat.

” S-a anunțat că astăzi se convoacă Consiliul AIE în cadrul căruia se va discuta accidentul din 23 decembrie 2012 și „disfuncţionalităţile din activitatea organelor de drept”, precum și „prestaţia persoanelor cu înalte funcţii publice” implicate în gestionarea cazului. Cu siguranță, nu „disfuncționalitățile... ș.a.m.d.” îi preocupă pe liderii Alianței, ci funcția de procuror general.
Avem motive să ne așteptăm ca și după ședința de astăzi să fim hrăniți cu declarații zgârcite și confuze, ca în perioada constituirii AIE-2, când eram asigurați, după fiecare ședință, că se discută „valori și principii”. Ce fel de valori și principii s-au discutat, am văzut – „scandalul Zubco” e o consecință a acestor „valori și principii”, scrie Tănase în Timpul.

”R. Moldova a intrat într-o serioasă criză politică, iar cei trei lideri ai Alianței n-au soluții viabile pentru dezamorsarea ei. În această criză nu avem îngeri; am citit cu un sentiment de profundă jenă comentariile în care V. Filat era poziționat ca mare „justițiar”. Adevărul e că Filat a contribuit cel mai mult la aprofundarea crizei, el, ca și ceilalți, nu pentru „valori și principii” luptă, ci tot pentru funcția de procuror general. … Nu cred (în contextul creat) nici în perspectiva unui vot comun al comuniștilor și peledemiștilor pentru demiterea lui Zubco. Iată de ce, dacă nu se va produce vreo minune și nu va fi încălcată tradiția, e de așteptat ca și acest scandal să se încheie „amiabil”, Alianța mai fiind o dată salvată de la pieire... „în numele operei istorice de integrare europeană a RM” ori/și a „salvării Moldovei de comunism și sărăcie”, afirmă Tănase.

În final, Tănase conchide că ”Astfel, cei trei lideri (Filat, Lupu și Ghimpu) nu vor pune problema tranșant: ori Alianța, ori Zubco, fiindcă actuala coaliție nu e constituită din parteneri, ci din oponenți (dușmani de moarte). Azi niciuna dintre tabere nu este încă pregătită pentru aplicarea loviturii mortale, din care cauză cel mai probabil deznodământ al acestui scandal va fi negocierea unui armistițiu. Iar până la următorul scandal (și armistițiu) societății gânditoare i se lasă o singură alternativă: să trăiască din plin sentimentele de frică, rușine, deznădejde, umilință și scârbă că sunt cetățenii unei asemenea „țări de succes”.