,,Dosarul Palanca”, conceptul de securitate naţională şi ,,capul de pod” ucrainean

Perceput emoţional în interiorul societăţii moldoveneşti, fiindu-i-se atribuită din start eticheta de ,,concesie teritorială”, aşa-zisul ,,dosar Palanca”, constituie indubitabil un ultim know-how de remanieri teritoriale şi intrigi geo/politice din perimetrul regiunii nord-pontice.

Aşadeci, întinderile teritoriale ale Republicii Moldova reprezintă limitele prerogativelor puteri publice, care se extinde pe  întreg teritoriul statului. În conformitate cu alin. (1) al art. 3 al Constituţiei Republicii Moldova, ,,Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil”. În acest sens, sunt imposibile orice tip de donaţii, cesiuni sau vânzări teritoriale. Însă indiferent de prohibiţiile existente în acest sens, teritoriul de proporţii mici al Republicii Moldova, chiar şi după două zeci de ani de la proclamarea suveranităţii şi independenţei sale, ce ar fi trebuit să pună punct gras tuturor altercaţiilor teritoriale, se află în perpetuu dinamism şi mutaţie, scrie Eugen Bejenaru pe blogul său.

Tratatul de frontieră şi protocolul secret. Premise şi consecinţe

Pe 18 august 1999, preşedinţii Petru Lucinschi şi Leonid Kucima, semnează Tratatul cu privire le frontiera de stat moldo-ucraineană, împreună cu protocolul adiţional, ce prevedea transmiterea în proprietatea Ucrainei a sectorului de 7,78 km pe şoseaua Odesa-Reni. Potrivit acestui Tratat, Republica Moldova transmite în proprietatea Ucrainei sectorul de autostradă Odessa-Reni şi porţiunea de teren prin care trece aceasta. De precizat, că în urma tranzacţiei efectuate, porţiunea dată de şosea reprezintă proprietatea Ucrainei pe teritoriul considerat inalienabil şi indivizibil al RM, ce oferă primei posesia, folosinţa şi administrarea acestuia după bunul său plac şi în concordanță cu interesele sale strategice.

Violându-se flagrant caracterul juridic inviolabil, indivizibil şi inalienabil pe care îl posedă teritoriul Republicii Moldova, faptul  totuşi este împlinit. Din start ţinem să menţionăm că Tratatul în cauză este un act internaţional încheiat între două state, ambele manifestându-şi acordul pentru semnare şi prin urmare ambele posedând obligaţia de al respecta fără a se deroga de la prevederile acestuia. Contestarea se prezintă a fi practic imposibilă, procedura formulară de transmitere a porţiunii de autostradă, precum şi a porţiunii de teren pe care trece aceasta, fiind total respectată, actualmente Chişinăul este obligat să respecte prevederile Tratatului, indiferent de clasa politică ce şi-a impus semnătura, dar şi de consecinţele dăunătoare şi fatale urmate ulterior semnării.

Conceptul de securitate naţională şi ,,capul de pod” ucrainean

Condiţiile pe baza cărora Ucraina a obţinut un ,,cap de pod” în interiorul frontierelor de stat al Republicii Moldova, a constat într-un schimb teritorial, în urma căruia RM ,,a închinat” segmentul de 7,78 km de şosea, în schimbul la 430 de metri de teren la Giurgiuleşti.

Din perspectivă geostrategică porţiunea dată de teren poate fi considerată ca fiind un ,,cap de pod” al Ucrainei, prin intermediul căruia se exercită o influenţă directă şi nemijlocită, legală de altfel, asupra autorităţilor de la Chişinău. Este deci un ,,cal troian” căruia i-au fost deschise benevol porţile cetăţii şi care încă nu şi-a manifestat exhaustiv potenţialul.

Aşa cum este firesc în geopolitică, atunci când un stat posedă în interiorul altui stat elemente de control şi manipulare, care de fapt pot îmbrăca diferite forme, fie a unui grup etnic minoritar, porţiuni strategice de teren, autonomii sau ,,state-satelit “, în unele sau alte situaţii facile, aceste elemente se activizează pentru a exercita presiuni asupra autorităţilor şi a genera decizii necesare primului stat, din partea statului  secund, notează Eugen Bejenaru pe blogul său.

Existenţa a careva incertitudini în relaţiile dintre Ucraina şi Republica Moldova, este demonstrată şi de vizita în luna noiembrie la Chişinău a secretarului Consiliului de securitate şi apărare a Ucrainei, Larisa Bogatîriova. Despre scopurile autentice urmărite în cadrul vizitei putem doar presupune, consecinţele însă nu sau lăsat aşteptate. Motivele pentru care Kievul a hotărât stimularea ,,dosarului Palanca”, ce până acum nu dădea semne de deranj, sunt nemijlocit legate de ciclurile electorale şi politica internă incertă a RM din perioada ultimul an, evenimentele din aprilie de la Chişinău, care de alt fel au fost tratate dualist în presa internaţională, dar şi, ca finalitate, instalarea unei noi clasei politice, necunoscută până acum Kievului. Încălzirea relaţiilor cu Bucureştiul a jucat, indubitabil, un rol hotărâtor în intenţia Ucrainei de a ,,răsfoi” ostentativ ,,dosarul Palanca”. Conservarea relaţiilor moldo-române în timpul guvernării precedente a fost extrem de facilă pentru Ucraina, luând în consideraţie discrepanţele relaţionale dintre Kiev şi Bucureşti.

Autorităţile ucrainene îşi manifestă dezacordul faţă de alocarea cetăţeniei române populaţiei din Bucovina, tratativele cu privire la insula Şerpilor, exploatarea deltei Dunării etc. Astfel, o încălzire bruscă a relaţiilor dintre Republica Moldova şi România a fost percepută frustrant de către Ucraina, care a considerat aceste relaţii ca fiind subversive poziţiei sale în regiune. Kievul vede în apropierea relaţională a Moldovei de România un pericol eminent şi neîngăduitor, aceasta, din perspectiva ei, fiind periculoasă (ceva mai nou) chiar pentru integritatea şi unitatea sa teritorială.

Incontestabil este faptul că odată cu redeschiderea ,,dosarului Palanca”, s-a depus miză şi pe filiera mediatică a problemei. Subiectul a fost mediatizat într-un mod agitat şi duplicitar totodată. Găsit eronat ca o ,,renunţare la teritoriul”, acesta, involuntar sau nu, dar a jucat cartea unor forţe politice de la Chişinău, precum şi a unor curente de opinie, care s-au orientat agil în situaţie, transformând problema în subiect de acuzaţii reciproce.

Despre ulterioara evoluţie a evenimentelor este greu de pronosticat, cert fiind faptul că Ucraina nu va abandona ,,proiectul Palanca”, la fel ca şi ,,capul de pod” pe care aceste îl constituie pe teritoriul Republicii Moldova.  Prin revederea ,,dosarului Palanca”, Ucraina a dat din deget Moldovei când aceasta a revăzut relaţiile sale cu Bucureştiul, aparent considerat ,,neprieten” al Kievului. ,,Dosarul” va fi activizat ori de câte ori Kievul va simţi o distanţare a Chişinăului de la scenariile sale geopolitice.