Arcadie Gherasim: Sfârşit de an. Început de epocă?

A fost un an, de fapt, normal, după cum se spune pe la noi. Pentru că, după toată seceta de preşedinte, de minte politică şi de înţelepciune colectivă, după toate pe care ni le-a provocat adevărata secetă năpustită peste agricultura noastră, după toate reformele care dor déjà, se simt déjà pentru că pe multe direcţii s-a trecut de la vorbe la fapte – zic, după atâtea pe câte le-am supurtat când mai bine, când mai greu, anul 2012 a fost un an normal. Slavă Domnului că s-a sţârşit epopeea cu alegerea preşedintelui şi slavă Celui de sus că nu s-a sfârşit lumea, slavă oamenilor de bine din Republica Moldova care au ştiut în acest an dificil să spulbere idea că nimeni nu are nevoie de noi.

A fost o muncă în echipă, una colectivă, una cu riscuri asumate şi bazată pe cuvânt de onoare a tuturor celor implicaşi în edificarea şansei europene a acestei vetre de pământ strămoşesc. A fost construită o alianţă a spiritului proeuropean la care au pus umărul şi Parlamentul, şi Guvernul, şi Societatea Civilă de la noi, şi ţăranii, şi muncitorii, şi pensionarii, şi învăţătorii şi poliţiştii, dar şi cancelarul german Angela Merkel, dar şi Jose Manuel Barroso, preşesinte al Comisiei Europene, dar şi întreaga administraţie a Statelor Unite, dar şi toţi comisarii Uniunii Europene, dar şi OSCE, Consiliul Europei, dar şi România în mod aparte, dar şi toată lumea care în acest an a avut încredere în Republica Moldova. Şi această echipă de oameni de bine şi state de nădelde ne-a fost alături atunci când Rusia a crezut că ne mai poate îngenunchia odată, şi s-a creat astfel un fel de spirit de încredere a noastră în propriile noastre puteri de nu ne mai sperie azi preţul la gaze, nu ne mai temem de embargorile lui Onişcenco pentru că... avem o alternativă, tot mai clară şi mai sigură – Uniunea Europeană.

Anul care se termită a fost unul al maturităţii politice a cetăţenilor moldoveni. Azi, dacă e să identificăm o expresie a acestei maturităţi, vom spune că oamenii noştri au devenit mai răi cu puterea, în sensul de mai insistenţi, mai critici şi exigenţi, mai atenţi la ceea ce se spune şi la ceea ce se face, mai cinici şi deschişi. Ei şi-au menţinut intactă opţiunea pro-europeană, iar, în legătură cu asta, solicită cu o insistenţă, nemaicunoscută până acum la noi, ca guvenarea să facă ordine în societate: să extirpeze crima şi corupţia, să ducă la bun sfârşit reforma în justiţie, dar şi pe toate celelalte reforme. Oamenii noştri vor ca aceste obiective să fie atinse cu adevărat ci nu doar pe hârtie, de aceea au început să-i identifice déjà pe cei care încearcă să trişeze, să tergiverseze aceste procese, care încearca să obstrucţioneze adoptarea legilor necesare. Or, următoarele alegeri parlamentare vor fi câştigate de acea forţă politică ce va fi în stare să contribuie cel mai mult la realizarea Visului European al basarabenilor.

Anul care vine este aşteptat ca unul cu o mai mare grijă a guvernului pentru omul simplu, cu mai multe locuri de muncă deoarece, chiar dacă se va întâmpla ca Republica Moldova să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, lumea noastră va vrea să muncească acasă, alături de copii şi de parinţi. Ei mai doresc să fie construita în sfârşit conducta de gaze Ungheni-Iaşi, să fie date în exploatare toate drumurile începute cu sprijin european şi american, să nu mai fie o secetă ca cea din anul curent, să obţină mai multă cetăţenie română, să nu se certe cei din Alianţă şi să nu, Doamne fereşte, să-şi pună interesele de partid mai presus decât interesele naţionale.

Anul 2012 a fost foarte greu pentru foarte multă lume, dar a fost unul în care s-au cristalizat nişte tendinşe ce fac, practic, ireversibil parcursul nostru european. Este plata pentru o viaţă mai altfel, mai bună – cel puţin în sensul de mai cu demnitate.

Anul 2012 a fost un an în care Republica Moldova nu s-a simţit orfană. Un an în care am început cu adevărat să ne pregătim pentru a părăsi orfelinatul istoriei în care ne-au instituţionalizat străinii pentru tocmai două secole de suferinţe.

Eu, dacă aş fi în locul multor politicieni de-ai noştri, aş face totul ca anul 2013 să devină anul unui nou început de epocă pentru cetăţenii moldoveni. Aş trece peste mofturi, intrigi, campanii propagandistice de doi bani, mâncărime de limbă şi de minte şi mi-as aminti de martirii acestui neam vitrejit. De cei care, în numele poporului din care au ieşit, au murit senini pe eşafoade, au fost traşi pe roată, decimaţi, împuşcaţi de escadroanele morţii, putreziţi în temniţele despoţilor acestei lumi nedrepte.

Să-i urmărim la anul pe cei cărora le-am încredinţat puterea şi să verificăm în fiecare zi dacă sunt, într-adevăr, sunt sinceri şi mai ales gata să se sacrifice în numele nostru şi al... Programulu de Guvernare pe care şi l-au asumat.