La 12 decembrie, juristul glamuros al PCRM, Sergius Sîrbu, a părăsit partidul. Din ce punct n-am aborda subiectul, aceasta este o grea pierdere pentru PCRM. Sîrbu a elaborat zeci de iniţiative legislative, adresări la Curtea Constituţională. A obţinut mai multe victorii la CC.

Şi totuşi, aşa şi nu am înţeles, de ce Sîrbu a părăsit partidul, la cine va adera, ce va face în viitor, ce viziuni are?

La emisiunea Fabrika, în locul unui jurist profesionist şi competent, am văzut un tip debusolat, speriat, care ba bolmogea, ba gîngîia, dar aşa şi nu a fost în stare să formuleze cel puţin un gînd clar.

Gurile rele spun, că Sîrbu va pleca la ,,păpuşar”. Chiar dacă e aşa, păpuşarul va viola prin aceasta înţelegerile din cadrul AIE. Or, partenerii din Alianţă s-ar putea împotrivi, exercita „presiuni” asupra lui Sîrbu. În orice caz, umflarea unui partid din AIE pe contul PCRM, va zdruncina din interior alianţa, va deschide supapa pentru noi traseişti, şi prin urmare, va crea condiţii pentru reconfigurarea pe viitor a coaliţiei majoritare. Astfel Sîrbu, prin gestul său, ar putea rămîne atît în afara PD, fiindcă ceilalţi actori s-ar împotrivi, cît şi în afara tuturor fracţiunilor parlamentare.

Chiar dacă Sîrbu va adera cu succes la PD – el va fi unul din primii şi puţinii deputaţi, care au plecat direct din fracţiunea PCRM spre alianţă. Iar aceasta doar va confirma ipoteza, că el a fost „comercializat” de păpuşar. Аcest moment îi va distruge iremediabil cariera şi reputaţia. Aici va juca formula magică lansată de  Iulius Caesar: “Eu iubesc, ce-i drept, trădarea, dar urăsc pe trădător“. În astfel de situaţie, vom asista la o trădare clasică nu doar a propriului partid, dar şi a propriilor principii. Gestul de a părăsi PCRM, aflat în opoziţie, pentru a trece de partea guvernării, şi mai ales, a păpuşarului – va fi interpretat de majoritatea cetăţenilor ca apogeu a făţărniciei şi josniciei morale.  De ce atunci ai luptat 3 ani contra Alianţei, contra politicii sale „antiumane”, „dictatoriale”, „antisociale” (citat din Sîrbu)? Pentru a te alia acestei politici şi acestui cartel politic? Аbsurd.

Rămîne un singur lucru – să aderi la “Возрождения” lui Mişin, sau la socialiştii lui Dodon. La o primă vedere, există mai multe afinităţi şi similitudini între Sîrbu şi socialişti. Ex-juristul PCRM e mai aproape de socialişti ca vîrstă (I.Dodon, I.Ciobanu, V.Melnic, V.Bătrîncea au ceva peste 30 de ani), după mentalitate -( valorile socialismului european), şi după tipaj (Dodon, Ciobanu, Greceanîi, ca şi însuşi Sîrbu –sunt tehnocraţi).

În plus, se zvoneşte că Ion Ciobanu şi Sergiu Sîrbu ar fi cumătri.

Rămîne de văzut ce va învinge – banii sau cumătrii.

În orice caz, înapoi drum nu mai e. Pentru aţi păstra faţa, măcar parţial, e nevoie de rămas în tabăra opoziţiei.

Dar aceasta este alegerea personală a lui Sîrbu. Ce este cu adevărat important – e să rămîi om, indiferent de conjunctură şi de cursul valutar al momentului.  Iar asta, întîi de toate, înseamnă să poţi privi fără jenă în ochii oamenilor care te-au votat.