„Se-ntâmplă cu unirea cam la fel cum s-a întâmplat și cu revoluția, ori așa-zisa revoluție de la 7 aprilie 2009. Au făcut-o câțiva, nu și-a asumat-o nimeni, dar profită mulți. Și nu profită moldoveanul sărman de la țară, care n-a susținut revoluția, ori tânărul din oraș care a strigat „jos comuniștii”, profită tot felu’ de tipi care-au devenit deputați, miniștri, procurori, șefi de poliție etc.”.

 

„Patriotismul și românismul nu se manifestă prin marșuri la care se țipă mult și isteric, se fâlfâie drapele, iar când ești întrebat ce sărbătorești spui „Unirea Țării Românești cu Moldova”. Patriotismul și românismul se măsoară prin fapte. Fapte care sunt făcute la timpul și locul lor. E cam la fel ca și cum tu te-ai chinui timp de câțiva ani să pietruiești un drum care era plin de glod, iar la un moment dat un vecin se laudă că are drum bun la poartă, deși el n-are niciun merit la construirea lui”, conchide bloggerul Alexandru Cozer.