VIDEO | Spitalele psihiatrice din R. Moldova: pacienții sunt legați de pat și primesc șuturi în fund

Pacienții deserviți la clinicile specializate recunosc că, odată intraţi pe poarta acestor instituții, riscă să stea aici ani îndelungați pentru tratamentul prin contrângere. Unii din ei nici nu știu unde sunt trimiși să se lecuiască și află abia la fața locului.

Ținută la pat 24 de ore pentru că evadase

Aici Inga se tratează pentru că avea stări nervoase din copilărie, suferind şi de retard mintal. A ajuns la spitalul de psihiatrie pentru că a omorât un băiat care, chipurile, ar fi abuzat-o sexual. Medicii de la psihiatrie explică că pacienții care se află la tratament prin constrângere sau fără voia acestora sunt foarte agresivi. Din acest motiv, sunt aplicate măsuri aspre din partea personalului medical, afirmă Ion Dabija, șef de secție la Spitalul de Psihiatrie din Bălți.

Potrivit unui raport al Instituției Ombudsmanului, s-a constatat că sunt utilizate cătuşe de către poliţişti în timpul transportării în staţionar a pacienţilor în stare agresivă sau că ei pot fi imobilizați de către alți pacienți. Acestea sunt considerate drept cele mai grave obiecţii faţă de respectarea dreptului la integritatea fizică şi psihică a pacienţilor. Deși imobilizarea și calmarea pacientului nu ar trebui să depășească o oră, Inga a fost imobilizată la pat pentru că evadase anul trecut. Ea a stat nemişcată aproape toată noaptea, ca semn de pedeapsă.

Medicii nu neagă faptul că astfel de crize pot avea loc, însă au negat că pacienţii au fost ținuți imobilizaţi pe noapte. De obicei, aceste furii și stări nervoase necesită cel mult jumătate de oră de imbobilizare, până se resimte efectul calmanților.

”Mă țin aici ca pe o debilă”

Unele persoane ajung la spital pentru că, în momentul comiterii unor ilegalități, se constată că sunt iresponsabili din cauza bolii. Ludmila se află la Spitalul de Psihiatrie din Bălți de doi ani. Din cauza schizofreniei, și-a uitat copilul în baie. Când s-a întors în casă cu lemnele pentru foc, micuțul era deja înecat. Deși starea ei mintală s-a îmbunătățit, ea consideră că medicii o impun să trăiască în continuare între pereții psihiatriei. Mai mult chiar, Ludmila se plânge că în acest interval de timp a fost supusă examenului medical doar o singură data și atunci instanța de judecată a decis că prezenta în continuare pericol pentru societate. 

”Mă țin aici ca pe o debilă. Iată așa mă împing să le spun cât face trei plus trei, se comportă de parcă aș fi o proastă sau o debilă. Nici nu am știut că trebuie să fie scrisă vreo cerere. Nimeni nu m-a informat. Pacienții din secția vecină spun că sunt examinați la fiecare jumătate de an, indiferent dacă sunt sau nu eliberaţi. Eu personal nu am fost examinată niciodată”, ne-a explicat cu lacrimi în ochi Ludmila.

Drumul libertății pare a fi unul îndelungat pentru Ludmila, căreia nu-i rămâne decât să se conformeze deciziei judecătorești, până va prezenta o altă expertiză independentă. De câteva luni, pacienții din psihiatrie fac cozi în timpul vizitei ombudsmanului, care le asigură asistență juridică. Doina Ioana Străisteanu primește tot mai multe plângeri din partea pacienților, atunci când primesc șuturi în fund sau li se reduce porția de borș pentru că refuză să facă curățenie în salon.

Dacă Ludmila va putea demonstra că starea ei de sănătate s-a schimbat, ar putea reveni acasă. Pacienţii sunt liberi să circule în perimetrul secţiilor în care sunt internaţi. Din afirmaţiile medicilor, în cazul în care starea sănătăţii este satisfăcătoare, pacienţii pot părăsi secţiile pentru a se plimba pe teritoriul spitalului. Pacienţii spun însă că plimbările zilnice sunt restricţionate, fapt care contravine normelor și recomandărilor experților internaționali care au vizitat aceste clinici.

”Iată toți băieții care au tratament prelungit se plimbă. Pe noi însă ne țin aici fără să ieșim undeva. Nu cunosc nici măcar unde se află biroul medicului-șef sau ograda spitalului. Dacă eram deținută în penitenciar, aş fi avut măcar un fierbător. Ei au de toate acolo, chiar dacă stau 16 persoane înghesuite într-o celulă. Nu mai ies o viață întreagă din tiparele diagnosticului ”debilă” care mi-a fost stabilit. Nu îmi este rușine să vorbesc despre aceasta la toată lumea”, se plânge Ludmila.

Stau de 20 de ani în psihiatrie

La spitalele de psihiatrie am întâlnit persoane care se află în acestea de aproape două decenii. Printre ei este și Nadejda, care de 16 ani locuiește în psihiatria din Bălți și face tratament. La 29 de ani, și-a omorât membrii familii. Aici Nadejda s-a învățat a coase, iar în timpul liber citește. În toți acești ani a așteptat cu sufletul la gură momentul când va deveni liberă. ”Regret foarte mult faptele comise. Am o fiică mai mică, cu care discut mult pe această tema, dar aste e”, mărturisește femeia.

Și eliberarea Nadejdei este anevoioasă. De mai bine de doi ani, femeia trebuia să locuiască în comunitate, însă continuă să fie ținută la spital pentru că medicii nu-i pot găsi un tutore ca să o îngrijească. Deoarece are discernământ și este capabilă să ia de una singură decizii, Nadejda nu vede pentru ce ar avea nevoie de tutelă.

Ombudsmanul care monitorizează respectarea drepturilor omului în spitalele psihiatrice consideră că această decizie încălcă dreptul pacientei la libertate și spune că o va apăra în instanța de judecată.

Actualmente, în spitalele psihiatrice sunt internați 1800 de de persoane cu dizabilități mintale. Abia anii viitori, Ministerul Sănătății va iniția reformarea acestor instituții, astfel încât să reducă acest număr și să permită integrarea persoanelor du dizabilități mintale în localitățile de baștină.

Un reportaj video despre situația pacienților din psihiatrie urmăriți aici.