Dodon ar fi fost un dezastru pentru Chisinau

Agitaţia cauzată de planificatele pentru duminică demonstraţii stradale, întreţinută mai mult de televiziunile ahtiate după teribilisme ieftine, şi care de marea majoritate a cetăţenilor – de cei care văd viaţă şi în afara televizorului – este privită la fel de impasibil ca toate celelalte sforţări pline mai mult de ridicol decât de vreo utilitate concretă ale întregii clase politice moldoveneşti.

Autorităţile însă, confirmând a câta oară lipsa oricărei înţelegeri a nevoilor cetăţenilor simpli, preocupaţi nu de fantasmagorii utopice, ci de supravieţuirea zilnică, se încăpăţânează să destabilizeze şi în continuare fragila societate moldovenească, prin tot felul de apeluri şi ameninţări inutile.

Posibilele violenţe, contracararea lor, identificarea şi pedepsirea vinovaţilor, invocate de aceşti „îngrijoraţi” de soarta cetăţenilor simpli, trebuie lăsate în seama organelor abilitate. Structurile de forţă pentru asta şi există!

Poliţiştii, procurorii şi securiştii să-şi facă treaba, dar nu primul-ministru, miniştrii, preşedinţii de partide şi alţii care n-au ce face, să vină cu apeluri şi ameninţări anti-constituţionale.

La fel ca alte „autorităţi” angrenate emotiv în condamnarea categorică nu doar a eventualelor violenţe, dar şi a ideilor perfect legale promovate de manifestanţii respectivi şi a dreptului cetăţenesc al acestora de a demonstra paşnic, şi primarul Dorin Chirtoacă a avut o ieşire regretabilă, o greşeală nepermisă, când a afirmat că „marşul Unirii” trebuie reprogramat pentru altă zi din motivul suprapunerii acestuia cu „Festivalul Etniilor”!

Or nu este corect, mai mult chiar, nu este legal ca autorităţile să ia partea unor cetăţeni în detrimentul altora.

Iar primarul Chişinăului asta a făcut. A pus interesele unor cetăţeni deasupra altora.

Într-un interviu acodat ieri postului de radio Europa Liberă, D. Chirtoacă a afirmat următoarele: „Minorităţile au o singură dată pe an un eveniment şi nu era corect din partea oricărui alt locuitor al Republicii Moldova ca în aceeaşi zi să organizeze activităţi care ar putea afecta şi ar fi afectat şi mediatic.”

Corectitudinea o fi ea ceva nobil, însă nu e prevăzută de nicio lege moldovenească. Iar cetăţenii toţi, au drepturi egale în orice zi şi în orice loc al ţării.

(Că locuitori ai Republicii Moldova nu sunt capabili să fie corecţi, e întâi de toate vina guvernărilor care s-au ocupat mereu de orice altceva, numai nu de educaţia şi culturalizarea cetăţenilor.)

„Doar din acest motiv am solicitat o amânare sau o strămutare pentru o altă zi, ca să nu implicăm şi minorităţile în problema care s-a iscat în urma manifestaţiilor de la Cahul şi Bălţi. Din păcate nu am găsit aici înţelegere şi aici este un regret chiar pentru mine personal. Nu era cazul să implicăm minorităţile.”, continuă Chirtoacă, spusele căruia sunt greu de înţeles, din moment ce anume reprezentanţi ai unei minorităţi sunt foarte implicaţi în manifestaţiile în care primarul nu vrea „să implice şi minorităţile”!

Totuşi, cu toate erorile de gândire, dar mai ales de comunicare, primarul Dorin Chirtoacă pare să-şi facă griji pentru locuitorii oraşului pe care-l administrează.

Stângaci, dar sincer!

Având experienţa altor primării, mai puţin conştiente şi mai puţin capabile să gestioneze „problema” – inexistentă din perspectivă legală – a întrunirilor publice unioniste şi contra-unioniste, primarul chişinăuian pare să fie sincer îngrijorat de posibilele ciocniri violente marca „Bălţi”, care-ar pune în pericol siguranţa cetăţenilor, dar şi integritatea bunurilor publice sau private.

Îngrijorare care ar putea ascunde şi dorinţa de a demonstra o capacitate sporită, în raport cu primarii comunişti ai Cahului şi Bălţiului, în gestionarea situaţiei create de „conflictul” dintre unionişti şi contra-unionişti.

Înclin totuşi să cred, (măcar din considerentul stângaciei motivului invocat de primar pentru schimbarea zilei şi locului de desfăşurare a ambelor manifestaţii aprig contestate din toate „părţile”), că îngrijorarea lui Dorin Chirtoacă nu e motivată de orgolii personale, „sfaturi” din afara „localităţii Chişinău”, sau de vreo competiţie acerbă cu alţi „îngrijoraţi” ai zilei, precum premierul Filat sau democratul anti-democratic Diacov, ci de impulsuri fireşti unui om care-şi iubeşte satul/oraşul şi unui edil conştient de responsabilitatea cu care a fost investit de concitadini.

Soluţia găsită – schimbarea locului de desfăşurare a manifestaţiilor respective, dar mai ales distanţa propusă (3-4 km) între grupuri – putea fi foarte elegant impusă fără apelarea la „corectitudinea locuitorilor Moldovei”.

De cealaltă parte („a prăpastiei”, vorba lui Dumitru Diacov), eforturile jalnice ale fostului candidat la primăria capitalei, Igor Dodon, de a-şi face simţită prezenţa în viaţa Chişinăului prin reluarea periodică (11 iulie 2011, 29 februarie 2012, 11 iulie 2012, 07 august 2012, 12 septembrie 2012),  a aceleiaşi teme privind iniţierea unui referendum pentru demiterea primarului Chirtoacă, trebuie privite nu atât cu zâmbete, cât mai ales cu realizarea norocului chior pe care l-au avut chişinăuieni, dacă e să ne amintim de scorul strâns din scrutinul electoral din iunie 2011, de a nu-l avea ca primar pe Igor Dodon.

Primarul Dorin Chirtoacă este departe de a fi unul ideal, însă cu toate gafele sale, unele grave de tot, în comparaţie cu Igor Dodon este mult mai bun. La propriu.

Mulţi îşi mai amintesc despre imaginea lui Igor Dodon pe care o promovau comuniştii în perioada când acesta era membru în guvernul Greceanâi (2006-2009), dar şi după ce comuniştii au pierdut puterea în 2009: tehnocrat, profesionist, economist.

Ce imagine are Igor Dodon azi? Una de anti-român belicos şi ridicol şi una de pro-rus dedicat. Atât.

S-a spus că spectaculoasa „transformare” s-a produs la insistenţa foştilor colegi din partidul comuniştilor în momentul desemnării sale în calitate de candidat la funcţia de primar al Chişinăului, sau chiar mai înainte, în 2010, atunci când a intrat oficial în rândurile partidului.

Însă, deşi de aproape un an fostul comunist Dodon nu mai e în partidul miliţianului Voronin, devenind el însuşi preşedinte de partid, discursul i-a rămas la fel: virulent la tot ce înseamnă românesc şi orientat categoric spre schimbarea cursului politic extern dinspre Uniunea Europeană spre Rusia…

Mitul „tehnocratului profesionist” Dodon este astăzi spulberat definitiv!

Dorin Chirtoacă poate fi acuzat de multe „păcate”, însă cu siguranţă nici măcar contestatarii săi nu-l pot acuza de inconsecvenţă, pe când metamorfoza cardinală a lui Igor Dodon mă tem că îi pune la grea încercare şi pe puţinii săi susţinători.

Susţinători care pot fi număraţi cu ocazia referendumului, pe care-l anunţă neîncetat actualul socialist din momentul pierderii alegerilor în iunie 2011.

Ce posibilitate bună pentru a-şi verifica ratingul! Mai bună şi mai credibilă decât orice sondaj.

Şi ce e mai important – este gratis! Căci, în cazul în care iniţierea referendumului va fi susţinută de 2/3 din consilierii municipali, banii pentru desfăşurarea referendumului vor fi alocaţi din bugetul oraşului…

De ce e mai bun Chirtoacă decât Dodon?!

Chirtoacă a încercat să găsească o cale de mijloc în cazul manifestaţiilor care urmează să se desfăşoare pe 16 septembrie.

Dodon ar fi luat ferm partea celor care gândesc ca el. A lui Şelin, Garbuz şi a detaşamentelor de intoleranţi ai acestora. Cum o face azi.

Întrebarea „care din ei este extremist şi care «centrist»?” i-o mai putem pune numai lui Dumitru Diacov!

PS: Aşteptăm şi nuanţările premierului Filat, acum când vizita în statul cu grave deficienţe în respectarea libertăţilor cetăţeneşti a rămas în urmă.