Nici până în ziua de azi Iurie Roșca nu a declarat că regretă alianța cu Voronin din 2005, ceea ce justifică primul motiv de mai jos, altfel, de ce ar continuă să tacă obținând în continuare zero benificii?

Nimeni nu a aflat încă adevărul și nu-l va afla vreodată, chiar dacă SIS-ul nostru știe totul, mereu. Convingerea mea este că liderul creștin-democrat a fost influențat de acești 3 factori la un loc:

1. Răpirea lui Cubreacov.

Continui a crede că răpirea lui Cubreacov a stat la baza coaliției PPCD-PCRM sub formă de șantaj. Cum spuneam mai sus, Serviciul nostru de Informații și Securitate știe absolut tot, dacă l-a răscolit pe Baghirov până la apa care a băut-o, cu siguranță era cu ochii pe Cubreacov 24/24 în timpul protestelor din 2002-2003. Și fostul șef al SIS-ului a declarat că a fost o înscenare iar PCRM a folosit acest episod pentru a controla PPCD.

2. Dorința de a guverna.

Din 1994 până în 2009, adică 15 ani de zile, PPCD s-a aflat în Parlament, fie pe listele unui bloc, fie pe listă proprie. Perioada 2001-2009 a fost cea mai lungă pentru Roșca și aici el nu s-a putut resemna că va rămâne în continuare în opoziție. Toate astea pe fundalul unor rezultate constante dar sumbre de 7-10% din electorat. Cu alte cuvinte, Roșca nu avea să guverneze niciodată (continuarea ideii la punctul 3).

3. Neîntelegerea unui popor.

Cu siguranță Roșca nu și-a putut explica cum e posibil ca după protestele anticomuniste de luni de zile din 2002-2003, PCRM să se aleagă cu 56 mandate în Parlament. 2005 rămâne anul în care liderul PPCD a înteles că formațiunea sa nu va ridica niciodată mai mult de 10 % lucrul care l-a determinat să-și reconsidere poziția. Și totuși el nu s-a gândit că atât de curând (aprilie 2009) cineva se va trezi cu adevărat în Moldova.

Amprenta care a pus-o Roșca pe politica moldovenească va rămâne mereu un exemplu prin lipsa trădărilor electorale din partea altor partide și uciderea românismului în Republica Moldova. Istoria îi va ține minte pe toți.