”Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în acea zi de 27 august 1991 în centrul Chișinăului ieșise Moldova moldovenească (românească) și democratică (anticomunistă și antisovietică). Cealaltă Moldovă – Moldova rusească (a minorităților naționale) și comunistă stătea închisă în case, cu obloanele trase, de frică și de ură. De ură față de ”moldovenii proști” care îndrăzneau să-și ceară niștre drepturi și de frică, frică aproape irațională, că își vor pierde privilegiile și statutul politic special de frate mai mare”, scrie editorialistul Constantin Tănase în Timpul.

”În acea zi (zile) minoritățile naționale, cele care și astăzi își revendică un statut special și scriu scrisori lui Putin, ca să le apere drepturile, nu au fost cu noi în Piața Marii Adunări Naționale, nu au strigat împreună cu noi ”Libertate!” și ”Independență!”, nu au cerut statalitate... Nici până în acea zi minoritățile nu au participat la mitingurile anticomuniste, nu s-au culcat sub tancuri, cerând indpendență. Dimpotrivă, atunci minoritățile erau împotriva independenței și statalității R. Moldova, ei se adunau sub ”pavilionul” Interfrontului rusesc și înceracu să-i blocheze pe moldoveni, să nu iasă în Piață. Astfel, minoritățile nu au fost alături de noi, de moldoveni, nici în cazul unei revendicări înaintate – suveranitate, independență, limbă, alfabet, tricolor, monedă și armtă națională, sărbători naționale, ora locală ș.a.m.d.”, scrie Constantin Tănase.

”Unii dintre acei care azi apar pe la unele televiziuni pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, în acea zi nu erau cu noi, ci în împotriva noastră, în tabăra adversă. Cei care atunci ne numeau ”turmă”, ”țipălăi”, ”extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru ”manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc ”unioniști” și ”antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în ”România voastră”. Mai simplu vorbind, minoritățile, sub același ”pavilion” rusesc și comunist, au preluat principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotivă. Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut 21 de ani de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova... Rușii au un proverb înțelept: oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită. Nu vi se pare că anume asta se întâmplă și cu minoritățile din R. Moldova?”, mai scrie Tănase.